Aducerea moaştelor Sf. întâi Mc. şi Arhidiacon Ştefan; Dreptul Gamaliel; Binecredinciosul Împărat Iustinian cel Mare

Aducerea moaştelor Sfântului întâi Mucenic şi Arhidiacon Ştefan - după martiriul Sfântului Ştefan trupul său a fost aruncat, stând neîngropat două zile şi o noapte. În a doua noapte, Dreptul Gamaliel a trimis slujitori ca să ridice trupul Sfântului Mucenic şi l‑a îngropat în satul său, Cafargamala, care se tâlcuieşte satul lui Gamaliel. „A trecut, însă, multă vreme şi mulţime nenumărată de Mucenici au udat cu sângele lor pământul, până când, în zilele Sfântului Împărat Constantin cel Mare (21 mai), Biserica lui Hristos a scăpat de cumplitele prigoniri. Pe la anul 415, printr‑o arătare minunată, Episcopul Lucian a descoperit moaştele Drepţilor Nicodim, Gamaliel şi Aviv, fiul lui Gamaliel. Totodată au fost aflate şi moaştele Sfântului întâi Mucenic Ştefan, cel îngropat în acelaşi loc, despre care nimeni nu mai ştia nimic, şi au fost aduse cu multă cinste şi aşezate în biserica Sfintei Învieri din Ierusalim” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XII, luna august).

După o vreme, un dregător important din Constantinopol, pe nume Alexandru, a mers la Ierusalim împreună cu soţia sa, Iuliana, pentru a se închina la Sfintele Locuri. Ei au zidit în Ierusalim o biserică nouă şi frumoasă, pe care au închinat‑o Sfântului întâi Mucenic Ştefan. Cu binecuvântarea Patriarhului Ierusalimului, sfintele moaşte ale primului Mucenic au fost aduse în biserica zidită de ei.

„Când a simţit dregătorul împărătesc, Alexandru, că i se apropie sfârşitul, a rugat, cu limbă de moarte, să i se facă şi lui loc, să‑şi doarmă somnul de veci lângă sfintele moaşte ale Mucenicului. În anul 428, voind femeia lui să se întoarcă acasă în Constantinopol, a ţinut să ia cu ea şi rămăşiţele pământeşti ale soţului ei. Ea a desfăcut mormintele, dar a luat, din greşeală, racla cu moaştele Sfântului Ştefan. Când a ajuns la Constantinopol, şi‑a dat seama de greşeala săvârşită şi a vestit pe împărat şi pe Patriarhul Bisericii celei mari. Aceştia, cu toţi preoţii din cetate şi cu mulţime de credincioşi, au mers să ia cu cinste sfintele moaşte şi le‑au dus în palatul împărătesc. Apoi, zidind împăratul o biserică cu hramul Întâiul Mucenic Ştefan, a pus acolo moaştele Sfântului, întru slava şi lauda Domnului nostru Iisus Hristos” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XII, luna august).