Sf. Mc. Minodora, Mitrodora şi Nimfodora; Sf. Împărăteasă Pulheria

Sfintele Mucenițe Minodora, Mitrodora şi Nimfodora au trăit pe vremea când domnea împăratul Maximian (286-305). Ele erau surori şi trăiau „la două stadii de apele calde ce ieşeau pe atunci la Pitia”. Dregătorul locului Fronton le-a întrebat despre numele şi credinţa lor. „Pentru că nu voiau să se lepede de credinţa în Hristos, Minodora, cea mai mare dintre surori, a fost bătută crunt cu toiege şi, sfărâmându-i-se fluierele picioarelor, a murit rugându-se lui Dumnezeu”. Dregătorul a poruncit să fie aruncat trupul Minodorei înaintea surorilor sale, pentru a le înspăimânta. Ele au rămas ferme în credinţa lor. Văzând că nu se leapădă de credinţa lor, dregătorul a poruncit să fie omorâte. „Ostaşii au luat unelte de fier şi le-au sfărâmat sfintelor toate mădularele. Astfel, Mitrodora şi Nimfodora şi-au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu, apoi au fost îngropate lângă apele cele calde. În vremea marelui împărat Constantin, deasupra celor două morminte ale Sfintelor Muceniţe, a fost înălţată o biserică, în care multe minuni şi tămăduiri se săvârşeau, spre slava lui Dumnezeu şi spre folosul celor care se rugau acolo cu credinţă” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul I, luna septembrie).

Sfânta Împărăteasă Pulheria (†453) a fost sora mai mare a împă­ratului Teodosie al II-lea (408-450) şi soţia împăratului Marcian (450-457), ce a urmat la domnie fratelui ei. La vârsta de 15 ani, i s-a încredinţat regenţa imperiului (iulie 414), pentru că fratele ei Teodosie nu avea vârsta să domnească. A condus bine imperiul şi s-a ocupat de creşterea şi educarea fratelui ei, Teodosie, şi de surorile lor, Arcadia şi Maria, pe care le-a îndemnat să-şi păstreze fecioria, asemenea ei. „Viaţa la palat nu se desfăşura în petreceri şi risipire, ci mai mult în postiri, rugăciune şi nevoinţă. Având mare evlavie faţă de Prea­sfânta Fecioară Maria, i-a zidit Maicii Domnului biserica din Vlaherne şi multe alte biserici şi mănăstiri. S-a ostenit în buna orânduire a lucrărilor Sinoadelor III şi IV ecumenice, din Efes (431) şi Calcedon (451), prin care a fost reaşezată pacea în Biserică, formulându-se adevărul dogmatic despre cele două firi ale Mântuitorului Iisus Hristos şi numirea Preasfintei Fecioare Maria ca Născătoare de Dumnezeu. Păzindu-şi până la bătrâneţe fecioria, a făcut multe fapte bune zidind bolniţe pentru bolnavi, săraci şi bătrâni, cărora le dădea hrană şi îmbrăcăminte, iar apoi a adormit cu pace în anul 453. Trupul Sfintei Pulheria a fost înmormântat în Biserica «Sfinţii Apostoli» din Constantinopol” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul I, luna septembrie).