Alcoolismul: între reversibil şi ireversibil

Un articol de: Ostin Mungiu - 22 Noiembrie 2010

Este un fapt îndeobşte cunoscut că excesul de alcool şubrezeşte mintea. Şi aceasta, nu numai în sens figurat, deoarece, consumul cronic de alcool determină moartea unui număr însemnat de neuroni. Acest lucru a fost constatat atât pe modele animale, cât şi, postmortem, la om.

Volumul creierului, la bolnavii alcoolici, scade atât de mult, încât specialiştii tind să considere alcoolismul cronic ca o boală neurodegenerativă. Această degenerescenţă, totuşi, este parţial reversibilă. Un studiu multicentric, efectuat în Germania, Italia, Elveţia şi Marea Britanie, a prezentat rezultate încurajatoare după urmărirea a 15 alcoolici care renunţaseră la băutură. A fost nevoie numai de câteva săptămâni de la oprirea alcoolului pentru a se observa creşterea capacităţilor cognitive şi chiar refacerea volumului creierului. Pe de altă parte, un studiu efectuat de cercetători francezi, cam în acelaşi timp, a arătat rezultate mai puţin încurajatoare, relevând că unele zone ale creierului ex-alcoolicilor rămâneau atrofiate, iar performanţele cognitive erau sub nivelul normalului. Contradicţiile aparente dintre cele două studii ilustrează dificultatea determinării cu precizie a mecanismelor prin care abstinenţa la alcool determină recuperarea progresivă a performanţelor. Există indicii că, în această perioadă, s-ar forma neuroni noi, capabili să preia din sarcinile neuronilor distruşi. Din fericire, în ultimele decenii, au fost puse la punct metode cu care se poate măsura cu precizie volumul creierului şi chiar unele procese metabolice care au loc în interiorul său. Rezonanţa magnetică nucleară (RMN) şi tomografia electronică cu pozitroni (PET) sunt numai două dintre aceste metode, intens utilizate, pentru diagnostic şi cercetare. Cu ajutorul acestor metode se pot urmări fluxul sanguin şi consumul de glucoză din diverse zone ale creierului. Alcoolul perturbă echilibrul neurotransmiţătorilor care modulează semnalele interneuronale şi, în acelaşi timp, împiedică absorbţia vitaminelor din grupul B, substanţe necesare funcţionării cerebrale. Un alt efect negativ este blocarea neurogenezei (apariţia de noi neuroni) şi deci posibilitatea înlocuirii celulelor distruse. Ca urmare, apar dificultăţi la nivelul memoriei episodice, a memoriei imediate, scad capacităţile vizuale şi controlul echilibrului. Sunt afectate, de asemenea, aşa numitele funcţii "executive": capacitatea de abstractizare, de planificare, de adaptare, de luare a deciziilor şi de utilizare a limbajului. La început, aceste tulburări pot să nu se observe în viaţa de zi cu zi, ele fiind relevate doar cu ajutorul testelor cognitive. Odată cu prelungirea consumului excesiv de alcool, se produc leziuni anatomice vizibile, astfel că sunt afectate atât substanţa cenuşie, cât şi substanţa albă, atât de pe scoarţa cerebrală, cât şi din importanţi nuclei subcorticali. Cu toate acestea, practicienii au constatat că, fie şi în stadii avansate. oprirea consumului de alcool este urmată rapid de ameliorări funcţionale evidente. În câteva luni bolnavii recuperează memoria imediată, capacitatea vizuală şi un mai bun control al mişcărilor. Se pare că acest lucru este posibil datorită reechilibrării rapide, în câteva săptămâni, a metabolismului neuronal. Mai mult, s-a constatat că şi volumul cerebral al acestor pacienţi a crescut, e drept puţin, în special în porţiunea frontală a creierului (aproximativ 2%). Este nevoie, însă, de mai mult timp (câţiva ani) pentru ca aceşti pacienţi să-şi poată recupera capacităţile cognitive, în special memoria episodică şi funcţiile executive. De fapt, cercetătorii californieni au arătat că sunt necesari şapte ani după oprirea consumului de alcool pentru ca pacienţii să-şi recapete o memorie comparabilă cu cea a indivizilor care nu au consumat alcool.