Am fost unul dintre cei 100 de „Pelerini ai Luminii”
Am avut şansa de a fi printre câştigătorii concursului „Pelerinii Luminii - 100 pentru Catedrala Naţională”, organizat de „Ziarul Lumina” împreună cu Sectorul Pelerinaje al Patriarhiei Române, eveniment ce a avut loc în ziua de 25 noiembrie 2018, când am participat la sfinţirea Catedralei Naţionale, cel mai mare eveniment naţional bisericesc al acestui an.
Pornită la drum pe 24 noiembrie din Bârlad, într-o dimineaţă umedă şi rece de început de iarnă, dar cu multă căldură în inimă, am ajuns în jurul orei 13:30 la locul de întâlnire, pe esplanada din Dealul Patriarhiei, lângă turnul-clopotniţă. Pentru mine, acestea sunt locuri binecuvântate şi bine cunoscute pentru că, de 25 de ani, aproape an de an, în zilele de 24, 25 sau 26 octombrie urc „Golgota Bucureştiului”, împreună cu miile de pelerini pas cu pas, cu răbdare, credinţă şi evlavie la Sfântul Dimitrie cel Nou, pentru a mă închina la sfintele sale moaşte.
M-am oprit lângă grupul de pelerini veniţi de prin toate colţurile ţării, bărbaţi şi femei de vârste diferite, unii destul de înaintaţi în vârstă. În scurt timp, între noi s-au înfiripat discuţii amicale, ca şi cum ne-am fi cunoscut de o viaţă! Un grup de oameni diferiţi, având în comun credinţa ortodoxă, dragostea pentru biserică, interesul pentru „Ziarul Lumina” şi, desigur, nerăbdarea de a fi părtaşi la marele eveniment din 25 noiembrie.
De aici am fost preluaţi de un autocar al Agenţiei de Pelerinaje BASILICA Travel, conduşi la Centrul cultural-misionar „Familia” din oraşul Pantelimon şi cazaţi în condiţii excelente. Am beneficiat de servicii ireproşabile şi multă amabilitate din partea personalului pe toată perioada şederii.
La ora 7:00 dimineaţa, ne-am îmbarcat în autocar. Deşi aveam fiecare asupra noastră „Documentul de acces” în zona A, secţiunea 5, şi eşarfele aurii cu însemnele Patriarhiei Române şi ale Centrului de pelerinaje (Centenar 1918-2018), părintele care ne însoţea ne-a pregătit sufleteşte pentru eventuale situaţii neprevăzute ce ar fi putut să apară şi ne-am rugat împreună.
Grupuri, grupuri de pelerini, fluturând steaguri tricolore, îmbrăcaţi în portul zonei de unde veneau, se îndreptau în pas grăbit spre Marea Catedrală ce avea să fie în curând sfinţită! Emoţia creştea cu fiecare pas şi a atins cote înalte când am păşit pe prima treaptă spre monumentalele uşi de la intrare. Copleşitoare impresia de măreţie ce stârneşte admiraţie pentru o aşa lucrare!
Aici am retrăit o senzaţie aproape imposibil de redat în cuvinte… Am mai avut parte de aşa trăire în 2011, când am intrat pentru prima oară în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim!
Bucuria de a fi în acest loc, de a fi român şi ortodox, mândria de a fi martorul unei realizări măreţe, într-o etapă istorică nu tocmai favorabilă, emoţia participării la Sfinţirea Catedralei Naţionale ce s-a ridicat ca într-o poveste, în mod minunat, în timp atât de scurt, apoi la Sfânta Liturghie, dar şi intrarea în Sfântul Altar şi închinarea la moaştele Sfântului Andrei şi ale Sfintei Ecaterina m-au marcat iremediabil şi profund.
Deşi a fost frig, orele, nu puţine, au trecut una după alta pe nesimţite. Am ieşit din catedrală cu micile, dar nepreţuitele daruri oferite fiecărui pelerin, trecând şi închinându-ne prin Sfântul Altar, aproape de ora 16:00. Dar nu am simţit nici foame, nici sete, nici frig şi nici oboseală, ci doar o nesfârşită şi blândă bucurie şi împlinire.
La ora 17:00, după masa festivă, oferită de gazde, părintele consilier patriarhal Nicolae Dascălu ne-a înmânat fiecăruia daruri şi câte o diplomă care a marcat participarea noastră la sfinţirea catedralei, prin care Preafericitul Părinte Patriarh Daniel ne-a binecuvântat!
25 noiembrie 2018 va rămâne o zi memorabilă a vieţii mele şi aduc mulţumire lui Dumnezeu pentru că am trăit-o şi „Ziarului Lumina” că ne-a oferit această şansă! Am adăugat încă două versuri la rugăciunea mea simplă de mulţumire pe care o rostesc de ani buni în fiecare dimineaţă, în fiecare seară, cu recunoştinţă şi cu dragoste pentru toate binefacerile primite de la Dumnezeu, uneori meritate, dar de cele mai multe ori nemeritate: „Îţi mulţumesc, Doamne, pentru Catedrala Neamului Românesc/ Îţi mulţumesc pentru că mi-a fost dată această zi s-o trăiesc!”