Analize medicale: Testarea mineralelor din urină, metodă esenţială în diagnosticul bolilor

Valorile normale ale amoniacului în urină trebuie să fie cuprinse între 0, 5 -1 g/100 ml . Valori crescute ale acestuia se înregistrează în caz de insuficienţă hepatică, insuficienţă suprarenală, acidoză, toxicoză gravidică, iar valori scăzute sub limita normală sunt semnalate în cazul insuficienţei renale.

În ceea ce priveşte valorile normale a calciului în urină, acestea trebuie să fie cuprinse între 20-220 mg‰ sau 9,2 mEq/l. Valori crescute sunt depistate în hiperparatiroidism (osteită fibrochistică) în calciurie, acidoză, hipervitaminoză D, mielom, insuficienţă corticosuprarenală, hipertiroidism. Valori scăzute se întâlnesc în hipoparatiroidism, avitaminoză D, hipotiroidism. Valorile crescute sau scăzute ale calciului, corelate cu valori crescute sau scăzute ale potasiului şi ale sodiului sunt, în mod frecvent, un indicator al afectării cardiace. Valorile normale ale clorurilor în urină sunt cuprinse între 6-9 g sau 143- 214 mEq/l. Valori crescute: în insuficienţa corticosuprarenală cronică, în perioadele de criză ale bolilor febrile. Valori scăzute: pe parcursul regimurilor declorurate, în bolile febrile, în toxicoza gravidică, în insuficienţa cardiacă cronică şi în caz de nefrite. (Rubrică realizată cu sprijinul laboratorului Focus Lab Plus Bucureşti - www.focuslab.ro)