Antidepresivele ca analgezice
Durerea este simptomul principal în toate formele de reumatism şi în alte boli inflamatorii sau degenerative. De regulă, aceste boli sunt tratate cu medicamente antiinflamatorii (AINS) sau cu opioizi. Deoarece în unele cazuri durerea nu este stăpânită cu această medicaţie, se adaugă medicamente adiţionale, din clasa antidepresivelor. Eficacitatea acestui tip de tratament a fost verificată în peste 100 de studii clinice pe diferite tipuri de durere. Dintre acestea, 75 de studii au evidenţiat rezultate pozitive, care au permis următoarele recomandări:
- datorită proprietăţilor lor analgezice şi antidepresive, aceste medicamente pot îmbunătăţi simptomele şi calitatea vieţii pacienţilor care suferă de boli cronice, osteoarticulare sau degenerative. Utilizarea lor se poate face împreună cu alte proceduri non-farmacologice (fizioterapie, kinetoterapie etc.); - pentru o bună colaborare la tratament, pacientului căruia i se prescriu antidepresive i se vor da explicaţii asupra medicamentului prescris, asupra efectelor adverse şi a timpului necesar până când se face simţit efectul analgezic; - antidepresivele se pot prescrie şi la pacienţii nedepresivi, deoarece se urmăreşte, în primul rând, efectul de calmare a durerii; - tratamentul cu antidepresive se începe cu o doză mică, care creşte treptat, pentru a se obţine efectul analgezic dorit, cu minimum de efecte secundare; - dacă nu se obţin efectele scontate cu un preparat, se poate administra un altul, din altă clasă, deoarece acesta poate fi eficient; - dacă aceste preparate sunt prescrise pacienţilor în vârstă, medicul curant are obligaţia de a monitoriza presiunea arterială, tranzitul intestinal şi comportamentul pacientului; - evaluarea eficacităţii tratamentului nu trebuie limitată numai la ameliorarea durerii, ci şi la calitatea şi durata somnului, starea psihologică şi nevoia de alte analgezice; - nu se poate vorbi de o durată optimă a tratamentului cu antidepresive. Un astfel de tratament trebuie abandonat numai dacă după patru săptămâni nu apar efectele dorite. În cazul în care aceste efecte apar, tratamentul poate fi continuat între trei şi şase luni, după care medicaţia se scade treptat. Oprirea bruscă a tratamentului poate determina greţuri, vărsături şi tremurături. În concluzie, antidepresivele şi-au câştigat un loc bine meritat în terapia diferitelor forme de reumatism, având meritul nu numai de a calma durerea, ci şi de a îmbunătăţi calitatea vieţii pacienţilor.