Anul Sfintei Preoţii

Aproape în fiecare localitate, în care există biserică, se găseşte un om pe care cei mai mulţi îl salută şi-i poartă respect. Unii aleargă pentru a-i cere ajutorul, alţii îl critică, îl batjocoresc şi-l iau în râs. De cele mai multe ori se îmbracă diferit de ceilalţi şi încearcă, prin cuvintele şi viaţa sa, să-i îndrepte pe oameni spre Acela pe care el a ales să-I slujească. Are o misiune de împlinit: trebuie să vorbească lumii despre transformarea care vine prin Cristos. Puterea lui nu vine din mijloacele financiare şi nici din cele politice, ci îi este dată de Acela care „are toată puterea în cer şi pe pământ“. Uneori poartă povara anilor, alteori este tânăr. Este preotul.

Ieri, în Biserica Catolică, s-a celebrat începutul Anului Sfintei Preoţii, proclamat de Papa Benedict al XVI-lea pentru perioada 19 iunie 2009-19 iunie 2010, cu tema „Fidelitatea lui Cristos, fidelitatea preotului“. Ziua de 19 iunie corespunde, în Biserica Catolică, cu solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Iisus şi cu Ziua Mondială de Rugăciune pentru Sfinţirea Preoţilor (a 63-a). Episcopul Romei a deschis Anul Sfintei Preoţii la rugăciunea de seară din Catedrala „Sfântul Petru“ din Vatican. În fiecare dieceză din lume s-a marcat în mod solemn începutul acestui timp special cu intenţia de a sprijini, pe tot parcursul anului, creşterea preoţilor în identitatea lor şi promovarea vocaţiilor. „Un an de rugăciune a preoţilor, cu preoţii şi pentru preoţi“, cu scopul de a-i ajuta să se sfinţească. Preoţii „sunt importanţi nu numai pentru ceea ce fac, dar şi pentru ceea ce sunt“, iar poporul credincioşilor vrea să-i vadă în munca lor apostolică „fericiţi, sfinţi şi bucuroşi“: afirmă cardinalul Claudio Hummes, prefectul Congregaţiei pentru Cler, în scrisoarea trimisă celor peste patru sute de mii de preoţi ai Bisericii Catolice. Anul dedicat preoţilor este legat şi de împlinirea a 150 de ani de la moartea sfântului paroh de Ars (Franţa), Ioan Maria Vianney (1786-1859). De mult timp el este patronul parohilor. Devenit paroh de Ars, o comunitate cu 230 de persoane, după zece ani localitatea este complet transformată: cele patru cârciumi se golesc, biserica devine neîncăpătoare. Om al rugăciunii, care petrece multe ore ascultând mărturisirile oamenilor veniţi de pretutindeni, Vianney devine un adevărat model inspirator, care arată valoarea mare şi importanţa slujirii preoţeşti. Pentru a atinge scopul propus, în anul dedicat preoţilor vor fi multe iniţiative. Astfel, ieri, a fost deschis un nou site al Congregaţiei pentru Cler la adresa www.annussacerdotalis.org. La 19 iunie 2010, cu ocazia închiderii Anului Sfintei Preoţii, va avea loc, în Piaţa „Sfântul Petru“ din Vatican, Întâlnirea Mondială a Preoţilor. Papa îl va proclama pe Sfântul Ioan M. Vianney „patron al tuturor preoţilor lumii“. De asemenea, va fi publicat „Îndrumătorul pentru duhovnici şi directori spirituali“ împreună cu o culegere de texte ale suveranului pontif cu referinţă la temele esenţiale ale vieţii şi misiunii preoţeşti în timpul nostru. În ţară vor fi exerciţii spirituale cu participarea preoţilor din toate eparhiile. Conferinţe, zile de reculegere, reuniuni de studiu, săptămâni teologice, schimburi de experienţă, publicaţii specifice - sunt iniţiative care vor sta în centrul acestui an, având rolul de a face să se perceapă tot mai mult importanţa rolului şi misiunii preotului în Biserică şi în societatea contemporană, precum şi necesitatea de a intensifica formarea permanentă a preoţilor legând-o de cea a seminariştilor. Preoţia a fost instituită de Iisus Cristos în momentul Cinei de Taină, atunci când a spus: „Faceţi aceasta în amintirea mea“. Apostolilor le-a fost dată porunca, dar şi puterea de a face acelaşi lucru pe care l-a făcut Iisus la ultima cină. La rândul lor, apostolii au transmis această putere episcopilor şi preoţilor. Fără îndoială, anul acesta va fi o ocazie de a mulţumi lui Dumnezeu pentru toţi preoţii care trăiesc la înălţimea chemării lor, pentru activitatea lor pastorală, pentru mărturia vieţii lor, pentru cei care, „dăruiţi slujirii, sunt oameni de rugăciune şi caritate pastorală, care investesc întreaga existenţă în trăirea propriei vocaţii şi misiuni, adesea cu mari sacrificii personale, dar întotdeauna cu iubire adevărată faţă de Iisus Cristos, Biserică şi popor, solidari cu cei săraci şi suferinzi“. Dar şi o ocazie pentru a cere iertare lui Dumnezeu pentru preoţii care şi-au părăsit chemarea sau au trădat-o. Va fi o oportunitate de a redescoperi frumuseţea şi importanţa preoţiei şi de a dezvolta comuniunea şi prietenia preoţilor faţă de comunitatea ce le este încredinţată.