Apa şi Duhul

Profetul Iezechiel profeţeşte în cap. 36 reîntoarcerea poporului din robia babiloniană, văzută ca o renaştere naţională (cf. şi cap. 37), fiind însoţită de curăţirea prin stropirea cu apă, primirea unei inimi noi şi a Duhului. În sens duhovnicesc, această naştere din nou preînchipuie taina Sfântului Botez.

În 36:25-27, profetul anunţă în numele lui Iahve: "Şi vă voi stropi cu apă curată şi vă veţi curăţi de toate întinăciunile voastre şi de toţi idolii voştri vă voi curăţa. Vă voi da inimă nouă şi duh nou vă voi da; voi lua din trupul vostru inima cea de piatră şi vă voi da inimă de carne. Pune-voi înăuntrul vostru Duhul Meu şi voi face ca să umblaţi după legile Mele şi să păziţi şi să urmaţi rânduielile Mele". Stropirea cu apă Aceste idei se regăsesc şi în Iezechiel 11:18-20 şi 18:31: "Atunci vor veni acolo şi vor depărta din el toate urâciunile şi toţi idolii. Şi le voi da aceeaşi inimă şi duh nou voi pune în ei; voi scoate din trupul lor inima cea de piatră şi le voi da inimă de carne, ca să urmeze poruncile Mele şi legile să le păzească şi să le împlinească; vor fi poporul Meu, iar Eu le voi fi Dumnezeu"; "Lepădaţi de la voi toate păcatele voastre cu care aţi greşit şi vă faceţi o inimă nouă şi un duh nou". Greenberg arată că Iezechiel, făcând parte din familiile preoţeşti, foloseşte aici elemente împrumutate din ritualul apei de curăţire din Numeri 19:13.20, numită în ebraică mey nidda (lit. "apa necurăţirii", cu sensul de "apa pentru spălarea necurăţirii"). Targumul foloseşte de altfel atât pentru Numeri 19:13, cât şi pentru Iezechiel 36:25 acelaşi termen, mey adayutaâ, echivalentul aramaic al lui mey nidda. De asemenea, Greenberg observă că profetul împrumută termeni şi din ritualul Zilei Ispăşirii din Levitic 16 (verbul la piel tihar "a curăţi", substantivul tumâa "necurăţie" la plural, cf. Levitic 16:16.19) (Moshe Greenberg, Ezekiel 21-37: A New Translation with Introduction and Commentary, Yale University Press, New Haven / London, 2008, AB 22A, p. 730). Stropirea cu apă aduce curăţirea de păcate, cel mai grav fiind idolatria, adică lepădarea lui Dumnezeu şi cinstirea acordată idolilor. Atunci, omul primeşte o inimă nouă (lev hadaş) şi un duh nou (ruah hadaşa), ceea ce înseamnă o reînnoire interioară. Inima în mentalitatea ebraică nu este doar sediul emotivităţii, ci şi al minţii şi al sinelui. Împreună cu "duhul" (ruah), inima constituie de fapt persoana omului, care trebuie de aceea complet schimbată. Curăţirea prin apă produce de aceea o metanoia, o transformare a minţii, al cărei efect este posibilitatea de a primi Duhul. Interesant că doar primirea Duhului lui Dumnezeu permite păzirea legilor, altfel acestea rămân imposibile omului vechi. Ideea seamănă cu discuţia despre ţinerea Legii din Romani 7-8 a Sfântului Apostol Pavel: "Ştim că legea este duhovnicească; dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat ş…ţ Găsesc deci în mine, care voiesc să fac bine, legea că răul este legat de mine. Că după omul lăuntric, mă bucur de legea lui Dumnezeu; Dar văd în mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii minţii mele şi făcându-se rob legii păcatului care este în mădularele mele. ş…ţ Deci, dar, eu însumi cu mintea mea slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii păcatului" (7:14.21-23.25). Totuşi, "legea duhului vieţii în Hristos Iisus m-a liberat de legea păcatului şi a morţii" (Romani 8:2). Prin Iisus Hristos, Duhul lui Dumnezeu locuieşte în omul schimbat - "voi nu sunteţi în carne, ci în Duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi" (v. 9) şi "avem pârga Duhului" (v. 23). Prin acest Duh al lui Dumnezeu omul devine fiu adoptiv al Tatălui - "aţi primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva, Părinte!" (v. 15), iar Duhul vine în ajutorul omului - "De asemenea şi Duhul vine în ajutorul slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci Însuşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite" (v. 26). Legea în inimi Legea era scrisă pe table de piatră, dar trebuia primită în inimă, pe tăbliţele inimii. "Le-am dat legile Mele, le-am arătat rânduielile Mele, prin care omul care le va ţine va trăi" (Iezechiel 20:11). Dar omul şi-a calcificat inima, transformând-o în piatră, pe care însă şi-a scris propriile legi. În limbajul profetului Iezechiel, acestea sunt legile părinţilor, legile idolatriei şi jertfirii copiilor lui Moloh (20:18-26). Profetul Ieremia vorbeşte de scrierea adevăratei Legi a lui Dumnezeu pe inimi: "Voi pune Legea Mea înlăuntrul lor şi pe inimile lor voi scrie" (Ieremia 31:33). Interesant că atât profetul Iezechiel, cât şi profetul Ieremia folosesc formula de legământ pentru a sublinia noua realitate a interiorizării Legii. "Şi veţi fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru" (Iezechiel 36:28); "Şi le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi vor fi popor" (Ieremia 31:33). Deci inima nouă şi duhul cel nou definesc Legământul Nou. În Psalmul 101:19 de altfel apare conceptul unui popor nou zidit, care slăveşte numele lui Iahve - "poporul ce se zideşte (nivraâ) va lăuda pe Domnul", iar în Apocalipsă 5:9 este menţionată chiar "cântarea cea nouă" (ode kaine). În Noul Testament, Mântuitorul Se prezintă pe Sine ca fiind mijlocitorul Noului Legământ, săvârşit întru Sângele Său (Luca 22:20). De aceea, cuvintele profetului Iezechiel despre curăţirea prin apă şi dobândirea Duhului spre înnoirea propriului duh trebuie legate la nivel tipologic de naşterea din nou întru Hristos. Sf. Ioan Botezătorul a rămas încă în hotarul Vechiului Testament practicând un botez al curăţirii, al pocăinţei, însă fără primirea Duhului Sfânt: "Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine ş…ţ Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc" (Matei 3:11; Luca 3:16; doar "cu Duh Sfânt" la Marcu 1:8; cf şi Ioan 1:33). De altfel, naşterea "din apă şi din Duh" (Ioan 3:5) devine condiţia pentru intrarea în împărăţia lui Dumnezeu. Curăţire şi Botez Textul din Iezechiel a fost folosit în curăţirile ritualice din Qumran. Walter Zimmerly (Ezekiel 2: A Commentary on the Book of the Prophet Ezekiel, Chapters 25-48, trad. J.D. Martin, Fortress Press, Philadelphia, 1983, Hermeneia, p. 249) menţionează Regula Comunităţii din Qumran (1QS 3:4-9), care face aluzie la textul din Iezechiel: "Nu va deveni curat prin faptele de ispăşire, nici nu se va purifica prin apa de curăţire, nici nu se va face sfânt în mare sau râuri, nici nu se va spăla prin apa de abluţiune. Necurat, necurat va fi în toate zilele cât necinsteşte poruncile lui Dumnezeu, nelăsându-se învăţat în sfatul său de comunitate. Pentru că prin duhul sfatului celui adevărat al lui Dumnezeu sunt izbăvite cărările omului, toate fărădelegile lui, ca acesta să poată privi spre lumina vieţii. Şi prin Duhul Sfânt al comunităţii, în adevărul lui, este curăţit de toate fărădelegile lui. Şi prin Duhul dreptăţii şi al smereniei păcatul lui este izbăvit. Şi prin ascultarea sufletului său de toate legile lui Dumnezeu trupul său este curăţat fiind stropit cu apa curăţirii şi fiind făcut sfânt cu apa pocăinţei" (Florentino García Martínez/ Eibert J.C. Tigchelaar, The Dead Sea Scrolls. Study Edition, vol. 1, Brill, Leiden / New York / Köln, 1999, pp. 74-75). După cum se poate observa, elementele din Iezechiel sunt reinterpretate şi folosite în cadrul unor ritualuri de purificare practicate de comunitatea de la Qumran. Biserica a aplicat însă curăţirea cu apă şi primirea Duhului din Iezechiel 36:25 la Taina Sf. Botez. Fer. Teodoret de Cir comentează: "şProfetulţ numeşte apa cea curată apa renaşterii pentru că noi cei care am fost botezaţi am primit iertarea păcatelor noastre" (Comentariu la Iezechiel, 14:36), iar Fer. Ieronim: "Trebuie să observăm inima nouă şi duhul nou care sunt date după vărsarea şi stropirea apei. Când sunt date o inimă nouă şi un duh nou, toată închistarea este luată din inima iudaică, ce este comparată cu o inimă de piatră şi în locul inimii de piatră se află o inimă de carne, moale şi delicată, care poate primi Duhul lui Dumnezeu în ea şi poate fi scrisă cu cuvintele izbăvirii. Atunci ei vor umbla în poruncile Domnului şi vor ţine judecăţile Lui" (Comentariu la Iezechiel, 11:36:16-38, cf. Kenneth Stevenson / Michael Glerup (ed.), Ezekiel. Daniel, InterVarsity Press, Downers Grove, 2008, ACCS.OT 13, p. 118).