Arătarea Domnului în predicile Fericitului Augustin

Aşadar, acum, preaiubiţilor, fii şi moştenitori ai harului, „priviţi chemarea voastră“ (1 Corinteni 1, 26) şi, deoarece Hristos S-a arătat iudeilor şi neamurilor drept piatra din capul unghiului, uniţi-vă (cu El) în cea mai stăruitoare dragoste! Căci S-a arătat în leagănul copilăriei Sale celor care erau aproape şi celor care erau departe; iudeilor (li S-a arătat) prin păstorii de aproape, neamurilor, prin magii de departe. Se crede că păstorii au venit la El chiar în ziua în care S-a născut, iar magii astăzi. Aşadar, nu S-a arătat nici păstorilor (pentru că erau) învăţaţi, nici magilor şpentru că erauţ drepţi. De fapt, lipsa cunoaşterii predomină în lipsa de educaţie a păstorilor şi lipsa de evlavie în practicile sacrilege ale magilor. Piatra din capul unghiului i-a unit pe toţi în Sine, deoarece El a venit să le aleagă pe cele nebune ale lumii, ca să se ruşineze cei înţelepţi (cf. 1 Corinteni 1, 27), şi să îi cheme pe cei păcătoşi, nu pe cei drepţi (cf. Matei 9, 13), ca nimeni dintre cei puternici să nu se trufească şi nimeni dintre cei slabi să nu-şi piardă nădejdea. (Predica 200, 4)

Magii au venit din Răsărit, iar Pilat din Apus. Din acest motiv, magii L-au mărturisit pe regele iudeilor atunci când a răsărit, adică atunci când S-a născut, iar Pilat (L-a mărturisit) atunci când a apus, adică atunci când a murit, ca astfel să stea la masă, în Împărăţia cerurilor, împreună cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacob, din care provin iudeii, nu ca urmaşi trupeşti ai lor, ci altoiţi între ei prin credinţă, ca să prevestească măslinul sălbatic despre care vorbeşte Apostolul (Pavel) că trebuie să fie altoit în măslin bun (cf. Romani 11, 24). De aceea, era fie căutat, fie recunoscut de aceşti păgâni, nu ca rege al neamurilor, ci (ca rege) al iudeilor, deoarece măslinul sălbatic vine la măslinul bun, nu şmergeţ măslinul bun la cel sălbatic. (Predica 201, 2)

Prin urmare, preaiubiţilor, noi, şcare provenim din rândul neamurilorţ ale căror prime roade au fost magii, noi, moştenirea lui Hristos până la marginile pământului, şnoiţ pentru care s-a întunecat în parte şcugetulţ lui Israel, ca să intre întreaga mulţime a neamurilor, după ce L-au cunoscut pe Domnul şi Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, Care, pentru a ne mângâia, a stat atunci întins într-un loc strâmt, iar acum, pentru a ne înălţa, stă în cer, astfel şnoiţ să-L vestim pe acest pământ, în acest ţinut al trupului nostru, ca să nu ne întoarcem acolo de unde am venit şi să nu revenim pe urmele vechiului nostru fel de viaţă!

 

Acest lucru îl simbolizează faptul că magii nu s-au întors pe unde veniseră. Prin schimbarea drumului, felul de viaţă a fost schimbat. Şi pentru noi cerurile au spus slava lui Dumnezeu şi adevărul, strălucind din Evanghelie, ca o stea din cer, ne-a condus şi pe noi să ne închinăm lui Hristos; şi noi am ascultat cu credinţă profeţia răspândită în neamul iudaic, asemenea unei mărturii a iudeilor care nu merg împreună cu noi; şi noi, recunoscându-L şi slăvindu-L pe Hristos, drept împărat şi preot şi drept Cel care a murit pentru noi, L-am cinstit ca şi cu aur, tămâie şi smirnă; mai rămâne ca, vestindu-L, să urmăm o viaţă nouă şi să nu ne întoarcem pe unde am venit. (Predica 202, 4)