Argumentele premierului francez împotriva eutanasiei
Senatorii francezi au respins, la 25 ianuarie, un proiect de lege în favoarea legalizării eutanasiei, cu 170 de voturi contra 142. Proiectul trecuse, la 18 ianuarie 2011, de Comisia pentru afaceri sociale a Senatului. Intervenţia primului-ministru francez, François Fillon, în ajunul dezbaterii, cunoscut pentru opoziţia sa la acest proiect de lege, a fost cu siguranţă decisivă. El a mobilizat majoritatea din Senat împotriva proiectului de lege.
Publicaţia Le Monde prezintă câteva din declaraţiile premierului François Fillon, care a subliniat caracterul extrem de periculos al unui mecanism ce ar da dreptul legal de a ucide o persoană. El a avertizat că în spatele expresiilor "asistenţă activă pentru moarte" şi "asistenţă medicală în a muri" din amintitul proiect de lege stă într-adevăr "chestiunea eutanasiei, care înseamnă o acţiune de a pune capăt vieţii unei persoane", act care trebuie "evaluat cu toate consecinţele sale".
François Fillon punctează, apoi, mai multe pericole ale legii propuse. În primul rând, aceasta este înconjurată de "termeni vagi" în ceea ce priveşte punerea în aplicare a actului de eutanasie şi nu "prevede nici o obligaţie explicită de consultare sau informare a familiei pacientului". În plus, "controlul actelor nu poate fi efectuat decât a posteriori de către o comisie", măsură din care decurg alte pericole, atât privind "drepturile persoanelor la sfârşitul vieţii", cât şi referitor la asistenţii acestora, care se află "singuri în faţa unui risc penal greu". Pentru premierul francez, este necesar să se vadă "problema suferinţei de la sfârşitul vieţii, care este complexă şi nu poate fi redusă la câteva idei simple".
François Fillon a mai declarat că personal se opune "legalizării asistenţei active pentru moarte", care este în dezacord cu viziunea sa care cere "respect pentru viaţa umană şi valorile care stau la baza societăţii noastre". "Sondajele sau stările de moment" nu pot duce la reflecţii cu privire la problemele privind sfârşitul vieţii, care au rezonanţe largi etice şi consecinţe grele sociale şi medicale. De fapt, "este vorba despre viaţă şi moarte. Este vorba de preţul acelor ultime momente, profund umane, chiar şi atunci când speranţa unui remediu a dispărut". François Fillon a reamintit eforturile depuse de guvern pentru a sprijini oamenii la sfârşitul vieţii, inclusiv prin programul de dezvoltare a îngrijirii paliative.
Cultivarea culturii medicale paliative
"Decât să legiferăm în grabă, trebuie să continuăm consolidarea culturii paliative în Franţa, punerea în aplicare cu stricteţe a programului de dezvoltare paliativă şi aprofundarea dezbaterilor cu privire la îngrijirea oamenilor aflaţi la finalul vieţii", a concluzionat François Fillon.
Xavier Bertrand, ministrul sănătăţii, de asemenea, s-a declarat împotriva proiectului amintit. Potrivit lui Bertrand, eutanasia este o practică ce "merge împotriva fundamentelor juridice". El a invocat "bolnavii de Alzheimer, care nu-şi mai pot exprima voinţa lor liberă", şi a apărat dezvoltarea îngrijirilor paliative. Bernard Debré, fost ministru şi deputat de Paris, a denunţat, de asemenea, acest proiect de lege într-un text intitulat "Milă periculoasă".
Le Quotidien du Médecin a publicat un interviu cu dr. Bernard-Marie Dupont, specialist în îngrijirea paliativă şi profesor de filosofie, care publică o carte intitulată "Aşa-numitul drept de a muri prin umanitate. Eutanasia în cauză" (Dâun prétendu droit de mourir par humanité. Lâeuthanasie en question).
Dr. Dupont susţine că a scris această carte pentru a furniza "elemente obiective de răspuns" la dezbaterea de astăzi privind eutanasia. Dupont reaminteşte că medicii au depus "Jurământul lui Hipocrate", care spune "să nu ucizi niciodată", şi constată "atmosfera din jurul unui individualism frenetic, în care colectivul este devalorizat în favoarea unui interes specific. Nu faci o lege plecând de la excepţii".
Eutanasia, doctrina controlului absolut
Pentru dr. Dupont, îngrijirea paliativă este o realizare considerabilă şi consideră că "răspunsul paliativ privind sfârşitul vieţii este deja bine tratat", chiar dacă "putem face întotdeauna mai bine". El insistă asupra faptului ca problema sfârşitului vieţii să fie separată de cea a eutanasiei, deoarece "(...) eutanasia este o chestiune filosofică: toată lumea se confruntă cu frica de moarte şi toţi avem modul propriu de gândire la problema plecării din această viaţă, dincolo de dezbaterea privind legalizarea sau interzicerea eutanasiei. (...) Moartea nu este un răspuns tehnic la o întrebare filosofică.. (...) Revendicarea dreptului la moarte este unul din semnele timpului, cel al dorinţei controlului absolut. Nu doreşti să rişti să-ţi trăieşti viaţa până la capăt".
Ordinul Naţional al Medicilor din Franţa s-a opus, de asemenea, proiectului de lege ajuns în Senatul francez. Reprezentanţii acestei instituţii au difuzat o declaraţie, denunţând "deriva incontrolabilă", care duce la "distrugerea încrederii bolnavilor în persoanele care le îngrijesc", care "nu au vocaţia de a le pune capăt vieţii", şi "presiunea unei violenţe extreme", care cere medicilor să "comită un act letal, contrar eticii lor, fără a le respecta conştiinţa". Ordinul Naţional al Medicilor subliniază necesitatea "explicării şi aplicării legislaţiei în vigoare" şi a unei mai bune "pregătiri a medicilor şi asistenţilor care îngrijesc persoanele bolnave".
O ameninţare continuă
De partea cealaltă, iniţiatorii legii, parlamentari de stânga şi de centru, dar şi reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale care militează pentru eutanasie au rămas de dezamăgiţi de rezultatele votului. Preşedintele "Asociaţiei pentru dreptul de a muri cu demnitate", Jean-Luc Romero, a spus că rămâne "optimist pentru viitor" şi a condamnat "intervenţia premierului şi a catolicilor". El a declarat: "François Fillon a făcut cea mai mare greşeală a vieţii sale, folosind toate mijloacele statului împotriva unui vot al conştiinţei (sic)". Romero a denunţat "presiunile din partea bisericii", prin vocea episcopilor, care s-a auzit peste tot. Prietenii de manevră ai acestei asociaţii intenţionează să-şi folosească mijloacele pentru a înclina legislaţia în favoarea lor, lucrând la "schimbarea atitudinilor, prin utilizarea tribunei Parlamentului".
Un pretins "drept" la "sinuciderea asistată", respins recent de CEDO
Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg a respins recent un pretins "drept" la "sinuciderea asistată", în cazul Haas împotriva Elveţiei. În acest caz, reclamantul Ernst G. Haas, care suferă de tulburări mentale severe, a vrut să se sinucidă prin utilizarea unei substanţe, eliberată doar pe bază de prescripţie medicală, în conformitate cu legislaţia elveţiană. Deoarece nu se încadra în legislaţia elveţiană, a încercat să obţină o derogare, dar nu a izbutit. Cazul său a ajuns la CEDO, Haas declarând că i-a fost încălcat dreptul la viaţă privată, drept protejat de articolul 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Cu alte cuvinte, fără a fi fost afectat de o boală mortală, reclamantul a considerat că guvernul elveţian trebuie să-i pună la dispoziţie mijloacele necesare ca să se sinucidă. Centrul European pentru Justiţie şi Drepturile Omului, organizaţie neguvernamentală internaţională dedicată promovării şi protejării drepturilor omului, cu sediul la Strasbourg, a subliniat: "Această nouă decizie a Curţii confirmă încă o dată că nu este posibil să se invoce Convenţia Europeană a Drepturilor Omului pentru a se cere legalizarea unui presupus drept la eutanasie sau sinucidere asistată".