Arhidiaconul Filotei Moroșanu (Hanganu) - protopsalt, compozitor, dirijor
Numele protopsaltului, compozitorului și dirijorului de cor Filotei, liturgist și rugător, se traduce din limba greacă cu iubitor de Dumnezeu.
Întâlnirea cu Dumnezeu este cea mai completă și înaltă aspirație la care un om poate năzui. Ne raportăm la anumite segmente din viața oamenilor, ne preocupă multe subiecte, dar nici unul nu este mai profund decât cel care îl definește pe omul căutător de Dumnezeu, căci numai în El ne găsim împlinirea. Neliniștit este sufletul meu până când se va odihni întru Tine, Dumnezeule...
Cunoscut compozitor și slujitor al Bisericii de la sfârșitul veacului al XIX-lea și prima jumătate a veacului XX, Filotei Moroșanu a fost, prin lucrarea sa, iubitor de Dumnezeu, aducându-I laudă permanent prin intermediul muzicii.
Multiple sunt argumentele pentru care se cuvine a fi adus în atenția posterității în Anul dedicat imnografilor și protopsalților, când evidențiem faptele, compozițiile și dragostea unor monahi, preoți, mireni care au fost atinși de taina muzicii.
Printre cei care l-au cunoscut în mod direct pe arhidiaconul Filotei și l-au ascultat psalmodiind, prețuindu-l după cum se cuvenea, a fost și arhimandritul Partenie Apetrei, Mare Eclesiarh al Catedralei Mitropolitane din Iași († 2008).
Acesta din urmă, novice la Mănăstirea Neamț încă din anii ‘40 ai veacului XX, a avut bucuria să-l întâlnească personal. De la el am aflat că era monah cu metanie din aceeași mănăstire, dar am înțeles și alte aspecte ce privesc lucrarea sa pe tărâm muzical, căci nu doar psalmodia duios, ci avea și darul întocmirii de cântări bisericești, contribuția arhidiaconului Filotei Moroșanu fiind importantă la înfrumusețarea cântării bisericești din lavra Neamțului și nu numai.
Impresionat de lucrarea părintelui Filotei, am căutat în câteva izvoare date despre cuvioșia sa, dar nu l-am găsit menționat în istoriile Mănăstirii Neamț ce privesc veacurile XIX și XX. În schimb, l-am aflat consemnat în Dicționarul de Muzică Bisericească Românească și în lucrările muzicologilor Gheorghe Ionescu, Viorel Cozma, Nicu Moldoveanu și ale altora. De asemenea, am remarcat dreapta reașezare în biografie de către istoricul de la Dunărea de Jos, părintele Eugen Drăgoi.
Acestea ni-l prezintă pe Filotei Moroșanu printre cei care s-au distins în muzica bisericească a timpului în care a trăit, fiind cunoscut, citat și apreciat ca autor al unor cântări cunoscute din Biserica noastră, unele dintre ele regăsindu-se în viața liturgică contemporană. Din cele studiate despre monahul nemțean putem alcătui o succintă biografie.
Filotei Moroșanu s-a născut la data de 20 februarie 1876 într-o familie de buni creștini, în localitatea Hangu, un sat de pe Valea Muntelui, strămutat odată cu lucrările de amenajare a lacului de acumulare Izvorul Muntelui, nu departe de Muntele Ceahlău, iar tatăl său se numea Vasile. La Botez, părinții l-au încredințat ocrotirii Sfântului Ioan Prorocul și Înaintemergătorul Domnului, crescându-l în valorile credinței ortodoxe. Nu a fost singurul din familia lui care a iubit muzica, întrucât a mai avut un frate cu aceleași preocupări, care a fost cântăreț de strană (Teodor Moroșanu).
Conform unor însemnări și izvoare, a urmat Școala de cântăreți bisericești din Piatra Neamț, instituție apreciată în zona respectivă, înființată în anul 1869.
L-a avut profesor pe N.I. Barcan, care s-a străduit mult ca școala de psaltichie să nu se închidă. Acesta i-a adresat în acest sens o cerere Mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei, rugându-l să-și aducă aminte că instituția a dat Bisericii absolvenți străluciți, Moroșanu fiind și el menționat în scriptele respective drept ieromonah, deși era doar diacon. Biografii amintiți mai sus afirmă că și-a continuat studiile seminariale la Galați și apoi a absolvit Conservatorul de Muzică din București.
Părintele Eugen Drăgoi, cercetând cu atenție viața lui Filotei, ne atrage atenția asupra faptului că în vremea aceea Seminarul din Galați nu funcționa, fiind desființat în 1883 și reînființat în toamna lui 1908, ceea ce înseamnă că studiile seminariale le-a urmat fie la București, fie în altă parte, dar nu în orașul de la Dunăre, cum s-a afirmat.
Părintele Drăgoi, susținut de documente, îl prezintă pe Filotei profesor la Școala de cântăreți bisericești a Eparhiei Dunării de Jos, începând cu anul 1905, la doi ani de la absolvirea Conservatorului, când a fost numit protopsalt titular al Catedralei Episcopiei Dunării de Jos, înființându-se pentru el o nouă catedră de Muzică bisericească.
Mai multe mărturii ale unor slujitori din acea zonă vorbesc despre activitatea lui la Galați. A fost numit cu 1 septembrie 1907 în postul de director al Școlii de cântăreți, funcție pe care a ocupat-o până în anul 1909, când l-a însoțit la Iași pe Episcopul Dunării de Jos, Pimen Georgescu, ales Mitropolit al Moldovei, după retragerea ierarhului Partenie Clinceni.
La Galați a predat partea teoretică și practică a muzicii psaltice la toate clasele, școala având atunci 129 de elevi.
În același timp, împlinea slujirea cântării la Catedrala Episcopală, dar nu la Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae”, aflată în plin proces de restaurare în urma unui cutremur din 1903, ci în biserica fostei Mănăstiri Mavromol din Galați, ctitoria ginerelui Sfântului Constantin Brâncoveanu, care a îndeplinit rolul de catedrală provizorie, până în 1907.
În perioada respectivă, la Galați, atât în biserica fostei Mănăstiri Mavromol, cât și în Biserica „Sfântul Nicolae”, au slujit, printre alții, doi viitori ierarhi, atunci arhimandriți, Nicodim Munteanu și Visarion Puiu, cel dintâi devenit Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, iar celălalt Mitropolit al Bucovinei. Alături de aceștia erau și alți clerici valoroși, amintiți în diferite documente de arhivă.
Pe Filotei îl întâlnim apoi profesor de muzică bisericească la Școala de cântăreți de pe lângă Mitropolia Moldovei.
Presupunem că ucenicia la Mănăstirea Neamț și tunderea sa în monahism s-au întâmplat înainte de absolvirea Conservatorului, știind că, după activitatea desfășurată la Galați, a deservit Catedrala din Iași nouă sau zece ani, după care s-a stabilit la Mănăstirea Văratec, unde a organizat Școala de muzică bisericească și a înființat un vestit cor al călugărițelor.
Biografia sa amintește și scurta activitate la Seminarul din Ismail (1908), dar și slujirea la Biserica Precista a Episcopiei Romanului.
În capitala Moldovei, Filotei Moroșanu a predat Utrenierul, Irmologhionul, Tipicul și Liturgica, iar la Mănăstirea Văratec, îndată după stabilirea acolo, a început cursurile de psaltichie cu un număr de peste 70 de monahii și surori, împărțite în trei grupe: începătoare, puțin cunoscătoare și cântărețe.
A fost pentru un timp profesor de muzică psaltică și liniară la Seminarul monahal de la Mănăstirea Agapia, care a funcționat la Văratec între anii 1949-1950.
Era apreciat pentru calitățile de bun cântăreț, întrucât avea o voce sublimă de tenor, fiind în același timp un bun pedagog și compozitor.
Au rămas de la el numeroase piese de muzică psaltică și corală, unele dintre cântări fiind prelucrate și armonizate de diverși muzicieni, îndată după trecerea autorului la cele veșnice.
Din bogata sa operă amintim cântarea Lumină lină pe glasul al VIII-lea, publicată în Vecernierul întocmit de profesorii Nicolae Lungu, Ion Croitoru și Grigore Costea (au fost mai multe ediții în anul 1953, 1974 și câteva după anul 1990).
Anastasimatarul uniformizat cuprindea lucrări ale unor mari protopsalți români: Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Dimitrie Suceveanu, Ghelasie Basarabeanul, Ștefanache Popescu, Oprea Demetrescu, Neagu Ionescu, Ioan Zmeu, Teodor Stupcanu, Ion Popescu-Pasărea, arhimandritul Victor Ojog și alții. În această lucrare apare și cântarea Lumină lină a lui Filotei Moroșanu.
De asemenea, foarte cunoscută rămâne cântarea Cine este Dumnezeu, facerea lui Filotei Moroșanu și cântată prin mănăstirile din Moldova, unde a fost auzită și notată de arhimandritul Teofil Panait, fost stareț al Mănăstirii Cernica și reprezentant al Patriarhiei Române la Ierusalim.
Menționăm, de asemenea, Cântările Sfintei Liturghii pentru trei voci egale, Lumină lină pe mai multe glasuri (armonizate pentru cor mixt de Nicolae Lungu, I. Croitoru și I.D. Chirescu, iar pentru cor bărbătesc de Nicu Moldoveanu). Se mai adaugă: Acum slobozește pe robul tău, Stăpâne glasul VIII, Fericit bărbatul glasul VIII, Robii Domnului glasul V, Binecuvântările Învierii glasul V, Catavasii la Nașterea Domnului glasul I, Catavasii la Întâmpinarea Domnului glasul III, Învierea Ta, Hristoase glasul al VIII-lea, Împărate ceresc glasul al VIII-lea, Hristos a înviat glasul II, Fecioara astăzi și altele.
A îmbogățit tezaurul liturgic cu Plângerea lui Veniamin (Dintr-a patriei dulci sânuri, scrisă de Mitropolitul Moldovei în 1821, când se afla în surghiun în Basarabia), Cântarea călugărului, glasul al V-lea, precum și o seamă de lucrări cu tematică folclorică.
La Văratec, arhidiaconul Filotei a desfășurat o bogată activitate, ostenind cu maicile din sobor, într-o mănăstire de tradiție, atât de cunoscută și vizitată. Corul înființat de el dăinuie și astăzi, cinstindu-și mereu întemeietorul cu evlavie și recunoștință.
Tradiția Mănăstirii Văratec îl menționează și ca un bun cunoscător al plantelor medicinale, pe care le culegea vara din poienile dimprejur, multe dintre ele cu efecte terapeutice.
La fel se întâmpla, în aceeași perioadă, la Mănăstirea Neamț, unde monahul Iov Burlacu, însoțit de ucenici mai tineri, printre care se afla și Sfântul Ioan Iacob, aduna vara din dumbrăvile pădurii plante medicinale cu care erau tratați călugării de la Bolniță, într-o vreme când acestea înlocuiau cu succes medicamentele care lipseau. De aceea, la Mănăstirea Văratec i s-a spus doctorul, întrucât, priceput fiind în tratamentele naturiste, dorea să aline suferințele monahiilor și ale multor pelerini care ajungeau în cunoscuta chinovie nemțeană.
Filotei Moroșanu, numit și Hanganu, s-a stins din viață la 10 martie 1951, la vârsta de 75 de ani, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Văratec, pe care a slujit-o cu multă dăruire mai bine de un sfert de veac.
Impresionanta activitate desfăşurată atât la Mănăstirea Neamț, cât și în București (unde a urmat Conservatorul și a cântat la diferite biserici), la Galați, Iași și Mănăstirea Văratec, importanta operă pe care a lăsat-o, preluată și prelucrată în a doua jumătate a veacului XX de cunoscuți profesori și compozitori, îl așază pe arhidiaconul Filotei Moroșanu (Hanganu) în Lumină lină, după titlul îndrăgitei cântări liturgice, pe care a compus-o în mai multe variante, cu nădejdea că o va descoperi mai adevărat întru Împărăția lui Dumnezeu.