Arhiereul Pavel Şerpe - slujitorul neobosit

Data: 22 Mai 2011

Născut la 18 mai 1897, în Păstrăvenii Neamţului, de mic copil a fost atras de viaţa monahală din marile lavre ale Moldovei. După finalizarea studiilor teologice, tânărul Petre Şerpe este hirotonit preot, slujind în mai multe parohii, după 1932 ajungând păstorul muncitorilor de la fabricile din zona bucureşteană Regie. Cu rugăciuni şi multă consecvenţă reuşeşte să aducă cât mai mulţi muncitori la potirul euharistic, ridică o frumoasă şi impunătoare biserică, numită "Belvedere", ajunge părintele sufletesc al proletarilor din acest colţ al Bucureştiului, încât misionarismul său este arătat ca model pentru slujitorii din Arhiepiscopia Bucureştilor. Rămas văduv, după 1945, patriarhul Nicodim încearcă să-l cheme în slujirea arhierească drept vicar patriarhal. Însă autorităţile comuniste se opun. Abia în 1947 şi mai ales cu sprijinul regelui Mihai, patriarhul român reuşeşte să-l hirotonească pe ieromonahul Pavel. După 1948, instituţia arhiereului în BOR se desfiinţează, iar autorităţile comuniste îl obligă pe patriarhul Justinian să-l demită pe vicarul Pavel Şerpe. Dar întâistătătorul român, care îl aprecia în mod deosebit, îl trimite pe Şerpe la Neamţ, pentru a conduce seminarul monahal. În 1950 este pensionat, alegându-şi ca loc de retragere Mănăstirea Curtea de Argeş. Aici a contribuit la reactivarea aşezământului, la dezvoltarea pelerinajelor la moaştele Sf. Filofteia, la funcţionarea Centrului de îndrumări misionare, dar mai ales la catehizarea şi îndrumarea tinerilor pe calea cea dreaptă. În 1978, neobositul slujitor, arhiereul Pavel Şerpe, trecea la cele veşnice. (Adrian Nicolae Petcu)