Arhimandritul Ambrozie Filiuţă - călător prin două veacuri

Rareori se întâmplă ca cineva să-şi sărbătorească propriul centenar în sănătate şi luciditate, cum i-a fost dăruit arhimandritului Ambrozie Filiuţă, venerabil slujitor al Catedralei patriarhale din Bucureşti.

Conform propriei autobiografii, păstrată în manuscris şi datată 27 noiembrie 1958, arhimandritul Ambrozie Filiuţă s-a născut în comuna Măluşteni, raionul Murgeni, regiunea Iaşi, în anul 1909, luna decembrie, ziua 19, din părinţii Nicolae şi Ecaterina, agricultori, oameni harnici, cu dragoste faţă de cele sfinte. Şcoala primară a urmat-o în satul natal, iar Seminarul Teologic la Ismail, absolvindu-l în anul 1930. În acelaşi an s-a înscris la Facultatea de Teologie din Chişinău, susţinând lucrarea de licenţă în februarie 1935, cu subiectul "Biserica Sfântul Nicolae din Măluşteni, judeţul Covurlui", obţinând calificativul bine. Diploma care-i conferea drepturile rezervate licenţiaţilor în Teologie purta numărul 2.556, fiind emisă în 11 mai 1935. La 1 aprilie 1937 a fost numit funcţionar în Cancelaria Episcopiei de Argeş, iar în septembrie 1940 a fost transferat în aceeaşi ascultare la Episcopia Huşilor, unde păstorea episcopul Grigore Leu, rudenia sa. La 4 ianuarie 1943, tânărul Alexandru Filiuţă (cum se numea din Sfântul Botez) a fost tuns în monahism pe seama Episcopiei Huşilor, primind numele Ambrozie, iar la 6 ianuarie, de sărbătoarea Epifaniei Domnului, a fost hirotonit ierodiacon de către episcopul Grigore Leu, la Biserica Sfinţii Voievozi din Huşi. După primirea hirotoniei întru ieromonah la 7 martie 1943, în Catedrala episcopală din Huşi şi hirotesia întru duhovnic la 26 octombrie 1944, a fost numit vicar administrativ al Episcopiei Huşilor la 1 decembrie 1944, funcţionând până în februarie 1949, când a fost transferat preot slujitor la Catedrala episcopală din Roman, întorcându-se la Catedrala din Huşi începând cu data de 1 ianuarie 1950. A mai fost preot slujitor la Mănăstirea Bogdana (1 noiembrie 1953 - 1 martie 1954) şi la Mănăstirea Bujoreni (1 martie 1954 - 31 martie 1957), la cea din urmă înfiinţând o şcoală monahală pentru vieţuitoarele obştii. La începutul anului 1958 a fost transferat la Catedrala patriarhală din Bucureşti, unde a rămas până la 1 martie 1980, când a cerut pensionarea. Avea atunci 71 de ani. Pentru misiune şi activitate bogată a fost răsplătit de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române cu rangul de arhimandrit în anul 1945. Din mărturiile contemporanilor am aflat că patriarhul de pioasă amintire Teoctist îl chema adeseori pentru rugăciune şi sfat. Îl cunoştea demult, de la sfârşitul anilor â50, când era episcop-vicar patriarhal, cu puţin înainte de a pleca către Episcopia Aradului. Un alt aspect important din biografia arhimandritului Ambrozie Filiuţă îl reprezintă slujirea ca eclesiarh mare al Catedralei patriarhale. Urmare adresei nr. 8384 din 1961, patriarhul Justinian Marina a aprobat "eliberarea" arhimandritului Ghervasie Creţu din ascultarea de eclesiarh mare şi numirea în această funcţie a arhimandritului Ambrozie Filiuţă. Erau vremuri grele pentru Biserică şi în special pentru monahi. Cu toate acestea, arhimandritul Ambrozie împreună cu ceilalţi slujitori ai catedralei s-au îngrijit de bunul mers al rânduielilor liturgice, de slujbele arhiereşti, hirotonia tinerilor teologi, vizitele delegaţiilor oficiale din ţară şi străinătate ş.a. În anul 2009, când împlinea 100 de ani, părintele arhimandrit Ambrozie mărturisea că a fost eclesiarh doi ani, până în anul 1963, fiind înlocuit cu arhimandritul Justinian Dalea, plecat mai târziu misionar în SUA. Din nefericire, dosarul său personal nu cuprinde amănuntele necesare reconstituirii unei biografii complete pentru monahul care a trecut printr-un veac furtunos şi a păşit o treaptă peste pragul celor 100 de ani. Printre puţinele amintiri ale arhimandritului Ambrozie reţinem faptul că în timpul slujirii sale a avut loc vizita patriarhului Gherman al Serbiei care a liturghisit la hramul Cuviosului Dimitrie cel Nou din Basarabi. Dintre slujitorii catedralei împreună ostenitori cu arhimandritul Ambrozie pomenim pe: arhim. Ghervasie Creţu, fost eclesiarh, arhim. Narcis Luchian, arhim. Justinian Dalea, arhim. Paulin Lecca, arhim. Grigore Băbuş, arhim. Gherontie Ghenoiu, protos. Dosoftei Muraru, protos. Iasim Neagu, protos. Simeon Tatu, protos. Calist Berea, protos. Parmena Vasilescu, protos. Pantelimon Goniac, arhid. Evghenie Dascălu, ierod. Vladimir Trandafir, şi alţii. Trebuie să menţionăm că rânduielile liturgice de la Catedrala patriarhală la începutul anilor â60 erau oarecum restrânse din pricina opresiunilor regimului comunist. Acest lucru era vizibil mai ales la marile sărbători şi la hramurile catedralei, în special la pomenirea Cuviosului Dimitrie cel Nou. La începutul anului 1980, arhimandritul Ambrozie Filiuţă s-a pensionat, stabilindu-se în Bucureşti. Când sănătatea îi îngăduia, participa la unele slujbe în Catedrala patriarhală, spovedind pe mulţi dintre fiii săi duhovniceşti. La cei 101 ani ai săi, arhimandritul Ambrozie Filiuţă este un monah dăruit de Dumnezeu cu lungime de zile, cu virtuţi şi cu pacea inimii. Un bătrân înţelept din alte vremuri, care se numără printre slujitorii Catedralei patriarhale din Bucureşti. Un călător prin două veacuri.