Ce știri să credem?

Știrile false nu sunt nici pe departe o creație a ultimilor ani și în nici un caz nu au apărut odată cu inteligența artificială.

Un caz celebru, vechi de peste un secol, este cel al gripei spaniole, care a făcut între 50 și 100 de milioane de victime la nivel global (remarcați precizia datelor) și nu a avut nici o legătură cu Spania!

Pandemia s-a declanșat în martie 1918 în Fort Riley din Kansas, Statele Unite ale Americii, fiind cauzată de un virus gripal A de subtip H1N1. Se știe chiar și cine a fost pacientul zero: Albert Gitchell. Dar SUA și celelalte state combatante în Primul Război Mondial practicau cenzura militară, deci nu puteau raporta o asemenea nenorocire. Fiind o țară neutră, Spania nu a ascuns nimic: când virusul a ajuns la Madrid în luna mai și s-a îmbolnăvit inclusiv regele Alfonso al XIII-lea, ziarele spaniole au scris liber despre boală, drept care aceasta a fost declarată drept spaniolă! Ca să vezi ce te costă să fii cinstit...

Mai încoace, moartea marelui scriitor italian, editor, filosof, teoretician literar și semiotician Umberto Eco a fost anunțată în 2012, cu 4 ani înainte să se producă, de către jurnalistul și farsorul Tommaso Debenedetti, care mai are la activ asemenea isprăvi, pretinzând că recurge la aceste farse pentru a demonstra fragilitatea presei internaționale și ușurința cu care rețelele sociale pot propaga știri neverificate.

Oricum, se știe că știrile false cele mai vechi datează din Antichitate.

Între timp, lucrurile au luat o întorsătură bizară: au apărut știrile false pozitive sau admirative! A circulat intens pe internet informația, însoțită de o fotografie, că Mănăstirea Cozia ar avea un lift exterior care coboară până la apă!

Care e scopul? Cel mai „nevinovat” e acela de a te băga în seamă. Proprietarul unui site care anunța și el moartea (falsă) a unei personalități a mărturisit senin: „Când o să moară cu adevărat, noi vom fi primii în orice căutare pe Google!”.

În afară de satisfacerea unui bizar orgoliu, o știre falsă luată în seamă și răspândită înseamnă audiență, care poate aduce publicitate. Oare cumpărătorii de publicitate sunt preocupați cum s-a obținut audiența care le asigură o vânzare mai bună a produselor și serviciilor?

Și noi ce să mai credem?

În primul rând, trebuie să credem ce vedem cu ochii noștri.

În al doilea rând, e normal să credem ce spun oamenii care, de-a lungul timpului, nu ne-au dezamăgit. O vorbă spune: „Dacă m-ai înșelat o dată, rușine ție! Dacă m-ai înșelat a doua oară, rușine mie!”. Valabil și pentru persoane, și pentru canalele mass-media.

În fine, ar trebui să ne bazăm pe discernământul nostru. Or, discernământul înseamnă experiență și cultură - în sensul cel mai larg. Nu prea ai cum să eviți să crezi o știre care spune că într-o grădină zoologică s-a născut un pui de tigru siberian - dar nici nu-i grav dacă știrea era falsă! În schimb, minime cunoștințe de istorie, geografie, geologie și fizică te vor feri să crezi faza cu tunelurile dacice care duceau până la piramidele din Egipt. Sau că un om a ridicat două tone doar cu forța brațelor. Sau că avea un gândac uriaș crescut sub piele. Sau că un avion de pasageri dispărut în 1955 ar fi aterizat miraculos pe un aeroport, 37 de ani mai târziu, cu echipajul și pasagerii la aceeași vârstă ca la plecare...