Arta bisericească, un tezaur cultural național care trebuie conservat, îmbogățit şi evidenţiat

În anul 2018, se împlinește un secol de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918, când peste o sută de mii de români participanți la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia au proclamat solemn unirea Transilvaniei cu România, înscriind un nou moment de seamă în istoria poporului nostru, care s-a adăugat revenirii la Patria Mamă, în 27 martie 1918, a Basarabiei și, în 28 noiembrie, același an, a Bucovinei, unire înfăptuită după lupte și sacrificii umane și materiale ale poporului român în Primul Război Mondial, pentru realizarea idealului unității naționale.

Ne întrunim astăzi în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei pentru lucrările Conferinței Naționale Unitate dogmatică și specific național în pictura bisericească, ediţia a 6-a, organizată de către Comisia de pictură bisericească a Patriarhiei Române, ediţie dedicată Patrimoniului cultural Bisericesc, ca tezaur spiritual al identității neamului românesc, ca expresie vizuală şi palpabilă a culturii româneşti creatoare.

Patrimoniul cultural al României este unul dintre cele mai valoroase bogăţii pe care încă le avem. El creează punți între generaţii trecute, prezente şi viitoare, este sursă de inspiraţie religioasă şi artistică, o atracţie pentru pelerini şi turişti, contribuind, în timp, şi la o dezvoltare economică. Însă multe dintre aceste opere de artă şi creativitate umană, care au transmis frumosul de-a lungul secolelor, sunt din ce în ce mai fragile. Supraviețuirea acestor opere de artă bisericească depinde de grija şi investiția pe termen lung în conservarea, restaurarea și întreținerea lor.

Patrimoniul nostru cultural românesc este, în mare măsură, un patrimoniu cultural religios. Biserica Ortodoxă Română deține un însemnat patrimoniu cultural mobil și imobil. Peste 60% din monumentele istorice din România (categoriile A și B) sunt monumente bisericești: catedrale, biserici de mănăstire, biserici parohiale, biserici de lemn ale comunităților rurale, capele de cimitir, paraclise și biserici bolniță, aparținând unor vechi ansambluri monastice. Unele dintre acestea sunt înscrise în lista patrimoniului mondial UNESCO, mai precis: bisericile din Moldova cu pictură exterioară: Arbore, Humor, Moldovița, Pătrăuți, Voroneț, Sucevița, Probota, Biserica Sfântul Gheorghe a Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou din Suceava, Mănăstirea Hurezi și unele biserici de lemn din Maramureş.

Muzeele, colecțiile bisericești, precum și centrele de ocrotire, depozitele care aparțin mănăstirilor, parohiilor sau centrelor eparhiale adăpostesc o bogată zestre de patrimoniu cultural mobil: icoane, obiecte și broderii de cult, carte veche, piese de mobilier, documente istorice, material arheologic.

Ediția a 6-a a Conferinței naţionale a pictorilor bisericeşti adună laolaltă experți sau specialiști din domenii diferite, fiecare cu specificul respectiv, dar care au același numitor comun - preocuparea pentru conservarea şi evidenţierea acestui patrimoniu. De aceea, lucrările acestei conferinţe sunt organizate pe secțiuni, fiecare având ca obiect un anumit domeniu de activitate: Restaurare, Arhitectură, Istoria artei și Pictură. În acest fel, este pus în evidență specificul fiecărui domeniu, pe de o parte, iar pe de alta, mai ales în ceea ce privește calitatea de patrimoniu religios, este subliniată conlucrarea tuturor acestor specialişti într-un ansamblu arhitectural coerent, menit să asigure o gestionare riguroasă a activităților de creație – în pictură și arhitectură – respectiv de conservare și valorificare a clădirilor și obiectelor de patrimoniu existente în unitățile de cult, locașuri sfinte sau muzee.

Această exigență organizatorică decurge firesc din funcțio­na­litatea specifică artei biseri­cești în general, artă care are în primul rând scopul de-a comunica un conținut spiritual (biblic şi dogmatic-teologic) și de-a edifica, prin viaţă liturgică, sufletele credincioșilor în comuniunea lor cu Dumnezeu.

Arta bisericească sau arta sacră reprezintă limbajul credinței Bisericii, exprimat prin culoare, piatră, marmură, lemn sau prin alte imagini materiale ale evlaviei poporului nostru din generaţie în generaţie, ca mulţumire şi preamărire aduse lui Dumnezeu, izvorul vieţii şi al bucuriei veşnice.

Această artă impune o atitudine sau o responsabilitate deosebită din partea artistului chemat să-și însușească conținu­turile spirituale pe care trebuie să le exprime vizual în relaţie cu persoana sfântă pe care o pictează în icoană sau căreia îi înalță un locaş de cult ca spaţiu de întâlnire a oamenilor cu Dumnezeu şi cu sfinţii Lui. De aceea, este cu atât mai necesară cunoașterea reciprocă a celor care creează, conservă şi restaurează valori artistice patrimoniale. În acest sens, conlucrarea dintre preot, arhitect și pictor, de exemplu, în realizarea unui ansamblu monumental valoros este o necesitate şi un act de responsabilitate.

Această sinergie constituie, de altfel, și scopul evenimentului dedicat artei biseri­cești și patrimoniului cultural naţional, mai ales în acest An omagial al unităţii de credinţă şi de neam sau Centenarul Marii Uniri din 1918.

Felicităm pe organizatori și binecuvântăm pe toți partici­panții, cu speranţa că această Conferință Naţională a artiştilor bisericeşti va constitui un prilej de intensificare a misiunii Bisericii Ortodoxe Române privind conservarea şi punerea în valoare a patrimoniului său cultural, ca fiind un tezaur nestemat moștenit de la înaintaşi, dar care trebuie conservat, îmbogăţit şi evidenţiat permanent.

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Cuvânt rostit la Conferința națională Unitate dogmatică și specific național în pictura bisericească, ediția a 6-a, marţi, 29 mai 2018, Palatul Patriarhiei din Bucureşti.