„Aştept ITO Bucureşti 2026 cu încredere şi recunoştinţă”

Mă numesc Mihai ­Engel, am 25 de ani și m-am născut și am crescut în Germania, unde am urmat atât școala, cât și studiile universitare. Sunt cel mai mare dintre cinci frați, iar o parte importantă a vieții mele este legată de Biserică și de comunitatea tinerilor ortodocși români din diaspora. În prezent, sunt implicat în coordonarea ATORG - Aso­ciația Tinerilor Ortodocși Români din Germania, Austria și Luxemburg, o comunitate prin care am înțeles tot mai profund cât de important este, mai ales pentru un tânăr crescut departe de România, să își păstreze credința, rădăcinile și legătura vie cu Biserica.

A trăi în diaspora înseamnă, pentru mulți dintre noi, a crește între două lumi. Germania este țara în care m-am născut, am crescut și mi-am construit viața, însă limba română, rădăcinile familiei mele și, mai presus de toate, credința ortodoxă mă leagă profund de România. Uneori apare un sentiment pe care mulți tineri din diaspora îl cunosc: în Germania ești român, iar când ajungi în România ești, uneori, „neamțul”. Și atunci se naște firesc întrebarea: Unde este, de fapt, acasă?

Pentru mine, răspunsul la această întrebare s-a conturat tot mai limpede în Biserică. În diaspora nu este întotdeauna ușor să întâlnești alți tineri români care să împărtășească aceeași cre­dință și aceeași dorință de a rămâne aproape de viața Bisericii. Tocmai aici am descoperit darul comunității ATORG. Ea ne aduce împreună, ne ajută să legăm prietenii și ne oferă un spațiu în care putem trăi firesc atât identitatea noastră românească, cât mai ales credința noastră ortodoxă. În mijlocul unei societăți în care fiecare își urmează propriul drum, este o mare binecuvântare să găsești oameni de aceeași vârstă alături de care să-L ai pe Hristos în centrul vieții.

Prima mea participare la Întâlnirea Internațională a Tinerilor Ortodocși a fost la ITO 2023. Am venit atunci pentru prima dată la o asemenea întâlnire, fără să știu pe deplin ce urma să descopăr. Ceea ce am trăit acolo a rămas însă cu mine: bucuria de a vedea atât de mulți tineri adunați în jurul aceleiași cre­dințe, rugăciunea trăită împreună și, mai ales, întâlnirile și prieteniile care s-au născut în acele zile.

Unii dintre tinerii pe care i-am cunoscut atunci mi-au devenit prieteni, iar faptul că îi voi putea revedea la ITO 2026 este pentru mine o bucurie deosebită. În același timp, aștept cu nerăbdare să cunosc alți tineri din România și din diaspora, fiecare cu propria sa poveste și cu propriul său drum către Dumnezeu.

Mă bucur în mod deosebit că ITO 2026 are loc la București. Pentru mine va fi nu doar o întâlnire cu alți tineri ortodocși, ci și un prilej de a mă apropia mai mult de viața Bisericii din România, de a vizita Catedrala Națională și de a descoperi mai îndeaproape mărturia sfinților români canonizați în ultimii ani. Pentru noi, cei crescuți în diaspora, astfel de momente reprezintă și o întoarcere la rădăcini, însă nu doar în sens cultural sau sentimental, ci mai ales duhovnicesc.

Cred că tocmai aceasta este frumusețea unei întâlniri precum ITO: ne arată că Biserica poate deveni acel loc în care distanțele dintre noi se micșorează. Putem veni din Germania, Austria, Luxemburg, România sau din alte colțuri ale lumii și putem avea experiențe foarte diferite, dar în Hristos descoperim că nu suntem străini unii față de alții.

Pentru un tânăr crescut în diaspora, această descoperire este cu atât mai prețioasă. Atunci când întâlnești oameni care cunosc aceleași întrebări despre identitate și apartenență, dar care Îl au pe Dumnezeu în centrul vieții lor, înțelegi că nu ești singur. Dumnezeu ne adună la aceeași masă și ne dăruiește oameni alături de care credința poate fi trăită nu doar individual, ci în comuniune.

De aceea, privesc spre ITO 2026 cu multă bucurie și recu­noștință: cu bucuria revederii celor pe care i-am cunoscut în 2023, cu dorința de a întâlni oameni noi și, mai ales, cu nădejdea de a trăi din nou frumusețea unei ­Biserici tinere și vii.

Poate că întrebarea „Unde este acasă?” nu are întotdeauna un răspuns simplu pentru noi, cei născuți și crescuți în diaspora. Însă am învățat că „acasă” nu este doar locul în care ne-am născut sau țara din care provin părinții noștri. Acasă este și acolo unde Dumnezeu ne adună, unde credința devine comuniune și unde, în Hristos, nu mai suntem străini unii față de alții.