„Au dobândit sfinţenia, mărturisind credinţa cu preţul vieţii lor”
▲ Cuvântul PF Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, transmis cu prilejul proclamării canonizării celor patru Sfinţi Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni ▲
„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea“ (Psalmul 117, 24).
În bucuria şi lumina Sfintelor Paşti, „această aleasă şi sfântă zi… sărbătoare a sărbătorilor“1, trăim un binecuvântat prilej pentru a exprima, ca Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, adânca Noastră recunoştinţă vrednicilor de pomenire Patriarhi Justinian şi Teoctist care, la un interval de peste 40 de ani unul de celălalt, au iniţiat şi promovat lucrarea sfântă de canonizare oficială a unor sfinţi consacraţi în evlavia neamului românesc, între care se numără martiri şi mărturisitori, precum şi mari trăitori întru Hristos din rândul credincioşilor, cuvioşilor, preoţilor şi ierarhilor aleşi de Dumnezeu, care au strălucit prin credinţa lor vie şi au primit în cer cununi de slavă.
Marea sărbătoare de astăzi este o nouă etapă în urcuşul spre cer a neamului nostru românesc, prin proclamarea solemnă a canonizării unui număr de patru neo-martiri şi mărturisitori ardeleni, care au suferit şi s-au jertfit apărându-şi credinţa strămoşească în faţa dureroaselor prigoane împotriva Bisericii şi a neamului românesc din această parte a ţării, păstrându-şi până la capăt încrederea în dreptatea cauzei sfinte pentru care-şi dădeau viaţa.
Încununaţi cu fericirea cerească
Proclamarea solemnă a canonizării celor patru Sfinţi Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni: Antonie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra şi Vasile din Telciu, dovedeşte, pe de o parte, că poporul nostru nu a fost lipsit niciodată de oameni jertfelnici pentru Hristos şi pentru Biserica Sa, de oameni cuvioşi şi îmbunătăţiţi, de preoţi şi arhierei dăruiţi slujirii lui Hristos şi semenilor, iar pe de altă parte, arată grija părintească şi pastorală a Sfintei noastre Biserici de a redescoperi cu folos duhovnicesc trecutul spiritual-istoric al poporului nostru, de a spori evlavia şi demnitatea noastră de creştini ortodocşi români.
Împreună cu toţi sfinţii Bisericii creştine, Sfinţii Martiri Năsăudeni „stau în jurul lui Hristos, dar şi în jurul nostru, ca un nor de martori“2 şi vor fi părtaşi „la venirea Domnului nostru Iisus Hristos, cu toţi Sfinţii Săi“ (I Tesaloniceni 3, 13).
Prin viaţa lor pilduitoare, prin lupta şi biruinţa lor, Sfinţii Martiri Năsăudeni, împreună cu toţi sfinţii neamului nostru, s-au făcut următori şi prieteni ai lui Hristos şi au devenit părtaşi la sfinţenia lui Dumnezeu, îmbrăcându-se în omul cel nou, după îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului“ (Efeseni 4, 24).
Ei au dobândit sfinţenia, mărturisind credinţa cu preţul vieţii lor şi continuă să vieţuiască în Hristos pe care L-au iubit şi L-au mărturisit neîncetat, însă pe un plan superior, în haină albă - haina luminoasă a curăţirii prin martiriu -, după cum se spune în cartea Apocalipsei: „Şi fiecăruia dintre ei i s-a dat un veşmânt alb şi li s-a spus să stea în tihnă“ (Apocalipsa 6, 10).
Sfinţii Martiri Năsăudeni sălăşluiesc, acum, la un loc cu sfinţii martiri din toate timpurile şi sunt proslăviţi şi încununaţi cu fericirea cerească pentru că, jertfindu-se pentru Hristos, „au aflat izvorul vieţii şi uşa raiului“3.
„Prin credinţă au biruit împărăţii“
Dintotdeauna, Biserica Ortodoxă i-a cinstit pe eroii credinţei creştine „din toate timpurile şi din toate locurile“4, pe aceia care s-au distins prin viaţa lor exemplară, prin patimile şi suferinţele îndurate pentru apărarea credinţei Bisericii dreptmăritoare a lui Hristos, confirmând cuvintele Sfântului Apostol Pavel care înalţă un adevărat imn de slavă sfinţilor pătimitori pentru credinţa mântuitoare: (Aceştia) „prin credinţă au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă; unele femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi; iar alţii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere; alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare; au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi“ (Evrei 11, 33-37).
De aceea, în lumina Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos, Vă îndemnăm să îi cinstiţi după cuviinţă pe Sfinţii Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni ca pe apărători ai dreptei credinţe, străduindu-ne cu toţi să ne asemănăm lor în credinţă şi în dragoste de Biserică şi popor, spre slava Preasfintei Treimi şi pentru mântuirea noastră.
În încheiere, rugăm pe Domnul nostru Iisus Hristos, Cel răstignit şi înviat, să reverse peste toţi cei prezenţi la acest moment solemn şi sfânt, pacea şi bucuria Sa!
(Titlul şi intertitlurile aparţin redacţiei)
Note:
1 Canonul Învierii, cântarea a VIII-a, în Penticostar, EIBMBOR, Bucureşti, 1999, p. 21;
2 Pr. Dumitru Stăniloae, Sfinţenia în Ortodoxie, în Rev. Ortodoxia, anul XXXII, nr. 1, ianuarie-martie 1980, p.40;
3 Binecuvântările înmormântării, 1, în Rânduiala înmormântării mirenilor, în Aghiazmatar, EIBMBOR, Bucureşti, 2002, p. 219;
4 Stih la ieşirea cu cinstitele daruri, în Liturghier, EIBMBOR, Bucureşti, 2000, p. 152.