Avem o capitală a tineretului. Ce facem cu ea?

Un articol de: Pr. Bogdan Ivanov - 27 Septembrie 2015

Una din ispitele marilor victorii este aceea de a nu fructifica din plin capitalul câştigat şi de a nu merge mai departe spre alte orizonturi şi de a nu deschide noi perspective. Altfel spus, laurii unei victorii purtaţi confortabil sunt cei mai mari duşmani ai luptei tocmai câştigate. Sub aceste auspicii trăieşte Clujul, care a deţinut titlul de Capitală Europeană a tineretului în acest an, care vrem-nu vrem se apropie de final. Întrebarea legitimă pe care ne‑o punem în acest sens este ce se va întâmpla după ce Clujul va păşi în anul 2016? Sigur, proiectul de viitor este acela de a deveni în 2021 Capitală culturală europeană pentru care are toate datele necesare. Dar ce facem cu tinerii care au vizitat oraşul nostru şi care au găsit aici o adevărată metropolă europeană? Cum le mai amintim noi de Cluj şi mai ales cum folosim canalele internaţionale care s‑au deschis în acest an?

Sunt câteva din dilemele pe marginea cărora trebuie să reflectăm acum, după ce Clujul a găzduit Întâlnirea tinerilor ortodocşi din Europa, un eveniment proaspăt şi dătător de ton. Biserica a arătat că poate fi proaspătă şi vie, că îi poate aduna pe tineri împreună pentru a‑i provoca să se gândească mai mult la lumea în care vor dori să trăiască. Nu este un exerciţiu de forţă, ci unul de curaj, care arată că instituţia fondată de Domnul Însuşi se poate deschide spre cei care caută răspunsuri, spre tinerii care formează nucleul viu al cetăţenilor Împărăţiei cereşti. În relaţie cu tinerii Biserica trebuie să se smerească pe sine arătându‑le că nu puterea, ci slujirea aproapelui este calea prin care ei pot schimba lumea. În această întâlnire atât Biserica, dar mai ales tinerii au fost foarte credibili, prin faptul că au arătat că poţi să te rogi şi să asculţi mai apoi un concert de muzică pop, că poţi să te bucuri fără să faci excese, dar mai ales că poţi interacţiona sincer cu o lume care te priveşte cu simpatie, fără a fi agresiv. Lecţia de bună cuviinţă a fost pentru noi toţi o carte de vizită, care ne arată că un oraş devine capitală mai ales prin atitudinea celor care îl locuiesc sau îl vizitează. Imaginea zecilor de grupuri, însoţite de preoţi şi voluntari care au animat patru zile Clujul, va rămâne sub semnul unei invazii pozitive a tinerilor, dornici de a descoperi comorile unei lumi necunoscute pentru ei, dar şi de a împărtăşi tuturor bucuria acestor mici revelaţii. Prezenţa ierarhilor la concerte, în mijlocul tinerilor, în sălile de dezbateri sau în sălile de spectacole a redus substanţial distanţa artificial creată între păstori şi tinerii păstoriţi. Aceste mici exerciţii de simplitate vin să întărească convingerea că tinerii sunt partenerii de misiune ai Bisericii şi pot aduce multă energie în această lucrare de propovăduire a Evangheliei.

Prin prezenţele străine, prin înalţii oaspeţi care au stat patru zile împreună cu aceşti tineri, evenimentul a arătat clar că la Cluj am avut o capitală a Ortodoxiei tinere europene. Biserica Ortodoxă Română a câştigat în rândul tinerilor nu doar un capital de imagine, ci în primul rând unul de încredere, pe care trebuie să îl fructifice în anii care vor urma.

Ce încearcă să facă Biserica în lume, prin slujitorii ei, pot face tinerii cu mult mai multă uşurinţă şi credibilitate în generaţia lor. Rămâne doar să cultivăm acest capital de entuziasm şi să menţinem deschise canalele spre lume. Ar fi păcat ca toate aceste lucruri bune să nu continue sub alte forme şi la alte niveluri şi în anii care urmează, pentru că oraşul Cluj, prin populaţia lui tânără şi studioasă, este o capitală a tineretului în fiecare an. Dacă am reuşit să respirăm un aer european, ar fi păcat să ne reîntoarcem la aerul moale şi banal al unui oraş de provincie.

Clujul s‑a dovedit ospitalier şi bine articulat, cu biserici pline de istorie, cu parcuri şi grădini frumoase, cu instituţii culturale de referinţă, dar şi cu o infrastructură demnă de o capitală europeană. Acest lucru ne confirmă nouă, celor care îi respirăm zilnic aerul, că avem un oraş care trebuie să iradieze tinereţe şi mai ales civilitate şi bun-simţ cotidian.

Acestea sunt valorile pe care putem clădi o capitală, dar ca orice citadelă, ea porneşte din suflet. Şi Clujul s‑a umplut de mult suflet tânăr în acest an.