„Bărbaţilor, faceţi-le parte de cinste femeilor“

Epistolele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, cuprinse în cadrul Noului Testament, aduc o serie de referiri şi precizări importante cu privire la Taina Căsătoriei. Aceste fragmente dedicate de Sfinţii Apostoli problemelor legate de diverse aspecte ale cuplului au constituit, alături de versetele specifice cuprinse în Sfintele Evanghelii, norma principală în această privinţă pentru primele comunităţi creştine.

De asemenea, Sfinţii Părinţi au tâlcuit sensurile profunde ale Tainei Căsătoriei doar în relaţie directă cu aceste texte şi îndemnurile cuprinse în ele. De aceea, sfaturile Sfinţilor Apostoli trebuie înţelese şi comentate în profunzime pentru a descoperi importanţa şi actualitatea lor neîntreruptă. Sfaturile Sfântului Apostol Petru Doar cinci autori apostolici au fost cuprinşi în canonul epistolar al Noului Testament: Pavel, Petru, Ioan, Iacov şi Iuda. Dintre aceştia, numai Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au oferit menţiuni cu privire la Taina Cununiei. Am decis să analizăm în primul rând contribuţia Sfântului Apostol Petru, deoarece acesta oferă un singur pasaj în această privinţă (I Ptr. 3:1-7), în timp ce în epistolele pauline putem identifica nici mai mult, nici mai puţin de cincisprezece fragmente (Rom. 7:2-3, I Cor. 7, 11:3-17, 14:34-35, II Cor. 11:2, Efes. 5:22-33, Col. 3:18-21, I Tes. 4:4, I Tim. 2:8-15, 3:2-4, 4:3, 5:9-16, Tit 1:6, 2:1-5, Evr. 13:4 apud pr. Constantin Mihoc, Taina Căsătoriei şi familia creştină, Editura Teofania, Sibiu, 2002, p. 27, nota 33) care variază în lungime de la un singur verset (I Tim. 4:3) la un întreg capitol (I Cor. 7). Fragmentul pe care îl vom analiza în continuare apare aşadar în prima Epistolă a Sfântului Apostol Petru, în capitolul 3, versetele 1-7: "Asemenea şi voi, femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, aşa încât, chiar dacă sunt unii care nu se pleacă cuvântului, să fie câştigaţi, fără propovăduire, prin purtarea femeilor lor, văzând de aproape viaţa voastră curată şi plină de sfială. Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcămintea hainelor scumpe, ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Că aşa se împodobeau odinioară şi sfintele femei care nădăjduiau în Dumnezeu, supunându-se bărbaţilor lor, precum Sarra asculta pe Avraam şi-l numea pe el domn, ale cărei fiice sunteţi dacă faceţi ce e bine şi nu vă temeţi de nimic. Voi, bărbaţilor, de asemenea, trăiţi înţelepţeşte cu femeile voastre, ca fiind făpturi mai slabe, şi faceţi-le parte de cinste, ca unora care împreună cu voi sunt moştenitoare ale harului vieţii, astfel încât rugăciunile voastre să nu fie împiedicate". Deşi dedică un singur pasaj în total în ambele epistole păstrate, Sfântul Apostol Petru concentrează în puţine cuvinte câteva învăţături esenţiale cu privire la raportul corect care trebuia să existe în perioada respectivă în viaţa de cuplu. Inexistenţa unei egalităţi? În Epistola către Galateni, Sfântul Apostol Pavel scrie la un moment dat că "nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că toţi una sunteţi în Hristos Iisus" (Gal. 3:28). Acest pasaj, absolut revoluţionar la perioada respectivă, având în vedere că sclavia şi inferioritatea femeii erau considerate drept lucrurile absolut normale în viaţa socială a Europei, a fost interpretat de unii teologi drept o reafirmare a egalităţii între bărbat şi femeie. De asemenea, Domnul răspunde la întrebarea fariseilor cu privire la eventuala aplicare a divorţului: "N-aţi citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie?" (Mt. 19:4). Acest pasaj se înscrie şi el, alături de mărturia majorităţii Sfinţilor Părinţi în privinţa susţinerii egalităţii între bărbat şi femeie. În fragmentul din epistola petrină citat în cursul introducerii observăm o tentă mai degrabă de subordonare a femeii bărbatului, decât acest curent egalitarian, care în perioada respectivă era aproape de neconceput. Însă Sfântul Apostol Petru are, în realitate, o atitudine cât se poate de echilibrată, aşa cum se va observa în continuare. El utilizează imaginea supunerii femeii bărbatului în debutul discursului său, tocmai pentru a evidenţia o eventuală convertire a soţilor păgâni prin comportamentul adecvat al propriilor soţii. Supunerea nu este privită drept o urmare oarbă a patimilor bărbatului, ci drept o măsură pedagogică prin care acesta poate fi convins că religia adoptată de soţie nu este una care îndeamnă la răzvrătire şi schimbări negative. De asemenea, Sfântul Apostol Petru le cere femeilor să treacă pe un plan secundar grija cu privire la îmbrăcăminte şi împodobire trupească şi să pună pe primul loc creşterea interioară generată de adoptarea virtuţilor. Petru cere de la femei blândeţe, mult bun-simţ şi pace în actele exterioare. Însă, în final, el atrage atenţia asupra unui element esenţial: discernământul. Oferind exemplul Sarrei, care îl respecta foarte mult pe soţul ei, Avraam, Sfântul Apostol Petru declară că acest model poate fi urmat doar: "dacă faceţi ce e bine şi nu vă temeţi de nimic." Aşa cum afirmam anterior, supunerea unei femei faţă de bărbatul ei nu poate fi îndeplinită în absolut orice privinţă fără nici un fel de discernământ. Sfântul Petru afirmă practic aici că femeile trebuie să facă fapte bune, fără a se teme de eventualele consecinţe negative pe care le pot atrage. Aceste aspecte negative care puteau apărea erau datorate în mare măsură bărbaţilor, care, la vremea respectivă, aveau o autoritate indiscutabilă în faţa femeilor. Egalitatea harică În final, Sfântul Apostol Petru nu uită să ofere câteva îndemnuri şi bărbaţilor. Astfel, el îi sfătuieşte: "Voi, bărbaţilor, de asemenea, trăiţi înţelepţeşte cu femeile voastre, ca fiind făpturi mai slabe, şi faceţi-le parte de cinste, ca unora care împreună cu voi sunt moştenitoare ale harului vieţii, astfel încât rugăciunile voastre să nu fie împiedicate". Sfântul Petru le cere bărbaţilor să aibă un discernământ în privinţa soţiilor, ca unele care sunt mai slabe din anumite puncte de vedere (de ex: munca fizică, tăria în faţa necazurilor etc.), dar această slăbiciune nu poate fi privită drept o inferioritate din punct de vedere social. Petru cere ca şi femeile să fie respectate, deoarece sunt moştenitoare ale harului vieţii împreună cu bărbaţii. Apostolul se fereşte să utilizeze cuvântul de egalitate în această privinţă, deşi sugerează acest fapt prin construcţia frazei, deoarece bărbaţii eleni puteau să ignore sfaturile sale, datorită structurii sociale strict patriarhale din perioada respectivă. Această egalitate în privinţa moştenirii harului Duhului Sfânt este sugerată de partea finală a fragmentului. Bărbaţii care nu respectă acest fapt pot fi împiedicaţi de acest păcat în vederea împlinirii cererilor de rugăciune. O eventuală desconsiderare a femeii loveşte în exerciţiul ascetic esenţial al rugăciunii continue, separând practic creştinul de comunitatea din care face parte. Fără îndoială, aici, prin rugăciune, Sfântul Apostol Petru înţelege şi rugăciunea comunitară, nu doar cea individuală, efectuată acasă sau în alte locuri în afara Bisericii. În concluzie, putem afirma că Sfântul Apostol Petru propune o viziune echilibrată asupra raporturile dintre soţi în cadrul căsniciei creştine, oferind o soluţie plină de discernământ la aparenta contradicţie existentă între considerarea femeii drept supusă bărbatului şi egalitatea dintre cei doi în plan antropologic. Vom comenta în cursul următoarelor materiale şi viziunea elaborată a Sfântului Apostol Pavel, care propune mai multe teme spre discuţie, care au influenţat profund concepţia eclesială cu privire la Taina Cununiei în general.