Familia preotului, inima comunităţii din Lisa

Activităţile pentru copii găzduite de Parohia Lisa, judeţul Braşov, au adus cunoaştere, comuniune şi prietenie în rândul celor mici şi în familiile lor. Preotul Sergiu Dudan, împreună cu presbitera Cristina Dudan, profesoară cu o deosebită vocaţie, cultivă în sufletele tinerilor dragostea faţă de cunoaştere şi faţă de valorile sfinte. 

Încă de la începutul activităţii în comunitatea din Lisa, familia preotului i-a avut pe copiii din parohie în prim-plan. Părintele Sergiu îşi aminteşte că, încă din anul 2011, când şi-a început slujirea preoţească în satul de la poale de munte, a dorit foarte mult să aibă ajutor în Sfântul Altar, la Sfânta Liturghie, din partea copiilor care veneau la biserică, aşa cum la rândul său, cu ani în urmă, înainte să studieze Teologia, fusese copil de Altar. Mai mulţi băieţi din satul făgărăşean care veneau la sfintele slujbe au devenit ajutoare de nădejde ale preotului, iar tradiţia continuă până astăzi. „A fost un prim pas pe care l-am făcut în legătura noastră cu copiii parohiei. Am avut la un moment dat șase băieți în Sfântul Altar. Cei mai mici erau în clasa a 4-a, iar cei mai mari în clasa a 7-a. Acest lucru a avut un impact pe termen lung pentru că ei sunt acum bărbați la casele lor, majoritatea au familii şi, chiar dacă nu ne mai întâlnim atât de des cu ei, unii fiind mutați din sat, mereu simţim o legătură duhovnicească şi de prietenie. Ei au rămas pentru totdeauna ai Bisericii. Ne întâlnim uneori cu unii dintre ei, vorbim sau îi sunăm şi se păstrează legătura aceea pe care am avut-o”, ne-a spus preotul Sergiu Dudan.

Casa parohială a devenit locul unde, periodic, copiii se întâlneau pentru diferite activităţi educative sau recreative. Pe lângă aceste întâlniri, cei mici au participat şi la excursii organizate de parohie: „În primii ani, activităţile noastre cu tinerii nu erau încadrate într-un proiect anume. Ne întâlneam periodic şi organizam diferite activităţi. Spre exemplu, odată ne-am întâlnit la casa parohială într-o zi de pomenire a morţilor şi i-am învăţat să facă prăjituri, altă dată am vizionat un film, cu altă ocazie mergeam cu flori la doamnele din sat. Copiii se jucau în curtea casei parohiale şi toate aceste lucruri ne-au ajutat şi pe noi, pentru că astfel şi copiii noştri au avut cu cine să se joace şi să-şi petreacă timpul liber”.

Camera copiilor din biserică

În biserica mare din Lisa, lăcaş închinat Adormirii Maicii Domnului, s-a amenajat anul trecut un spaţiu care a devenit o cameră a copiilor, un loc unde mămicile pot să se retragă, la nevoie, cu cei mici şi să asculte slujba religioasă în timp ce copilaşii pot desena sau pot face alte activităţi. Acest spaţiu este şi locul unde credincioşii se spovedesc şi pot primi cu împrumut cărţi religioase din biblioteca parohiei: „Spaţiul acesta este închinat Sfântului Efrem cel Nou şi am putea spune că este un mic paraclis. Sunt credincioşi care au mare ­evlavie la acest sfânt şi au simţit ajutorul primit de la el în situaţii dificile. Avem deja în parohie trei copilaşi care au primit numele Sfântului Efrem, iar mai multe familii au donat icoana sfântului din acest spaţiu. Am săvârşit şi slujba Privegherii în cinstea Sfântului Efrem, avându-i ca oaspeţi pe membrii grupului psaltic din Sibiu condus de preotul Marius Tofan”. 

„Iarba verde de acasă”

Activităţile cu cei mici în Parohia Lisa au căpătat amploare odată cu implementarea proiectului „Iarba verde de acasă” în anul 2017, prin Fondul Ştiinţescu, cu sprijinul Funda­ţiei Comunitare Ţara Făgăraşului. Presbitera Cristina Dudan, profesor de biologie la Colegiul Naţional „Radu Negru” din Făgăraş, a câştigat finanţare pentru proiectul menţionat, iar copiii înscrişi au participat la activități de microscopie. Casa parohială din Lisa s-a transformat într-un adevărat laborator de biologie pentru 30 de copii, elevi de gimnaziu şi liceu din mai multe sate, cum ar fi Sâmbăta de Sus, Pojorta, Breaza sau Viştea de Sus, dar şi copii din Braşov veniţi în vacanţă la bunici. „Copiii erau împărţiţi în subgrupe şi veneau câte șase sau șapte pentru a lucra diferite preparate la microscop. Aveam câte două-trei serii de copii, în fiecare sâmbătă. Impactul proiectului a fost imens. În anul următor am depus două proiecte, unul la şcoală, pentru un cerc de biologie, iar prin celălalt proiect am continuat activităţile din anul trecut. În anul următor am adăugat în proiect activități de teren. Am mers, spre exemplu, într-o fostă galerie minieră din Sumerna, pe lângă Viștea de Sus, și acolo am observat o colonie de lilieci. Această colonie de lilieci era monitorizată de colega mea biolog cu care colaboram. I-am echipat corespunzător pe copii şi pe părinţii lor şi ne-am dus acolo”, ne povesteşte prof. Cristina Dudan.

„Noaptea liliecilor”

O specie rară de lilieci a colonizat şi podul bisericii din Lisa. Fiindcă este atât de rară şi foarte greu de observat, monitorizată de specialişti, pr. Sergiu şi prof. Cristina au organizat o campanie de conştientizare a sătenilor, iar activităţile au avut loc la căminul cultural din Lisa. La „Noaptea liliecilor”, sătenii au avut posibilitatea să afle mai multe despre această specie şi să le asculte sunetele. Un eveniment similar a fost organizat şi în cadrul Colegiului Naţional „Radu Negru” din Făgăraş, unde copiii au avut parte şi de un moment de teatru de umbre, alături de atelierul obişnuit. Copiii au fost impresionaţi de momentele pregătite de cei doi, mai ales că au fost aduse şi patru staţii cu căşti pentru a audia sunetele liliecilor. 

Mici exploratori la Lisa

Copiii din Lisa au participat în anii trecuţi la multe alte activităţi pe teren, care i-au transformat în adevăraţi exploratori. Grupuri de peste 20 de copii au explorat împrejurimile pitorescului sat de la poalele Munţilor Făgăraş, dar şi locurile ceva mai îndepărtate. Pentru observarea păsărilor din zone apropiate de râul Olt, din Rezervaţia naturală Mânda, părintele Sergiu şi profesoara Cristina au pus la dispoziţia celor mici un telescop. Copiii au observat diferite specii de păsări, unele dintre ele întâlnite şi în Delta Dunării. Succesul de care s-a bucurat proiectul de observare a păsărilor i-a determinat pe organizatorii activităţii să achiziţioneze un telescop mai mare, pentru observarea stelelor. „Am observat Perseidele, împreună cu părinţii şi copiii, întinşi pe iarba de pe câmpurile din jurul satului. Am organizat activitatea împreună cu o colegă din Blaj care face astronomie cu cei mici şi totul a decurs foarte bine”, ne-a mai spus prof. Cristina Dudan.
În cadrul proiectului „Iarba verde de acasă”, copiii au beneficiat şi de excursii, între care o amintim pe cea de la Polovragi, în judeţul Gorj. 

Premieră naţională: defibrilatoare în toate şcolile din oraş

Activităţile proiectului a trebuit să fie încetate odată cu pandemia din 2020. În acelaşi timp, prof. Cristina Dudan a început să aibă probleme de sănătate, respectiv afecţiuni cardiace destul de severe. În acest context, un alt mare proiect iniţiat a fost cel de dotare a tuturor unităţilor de învăţământ din municipiul Făgăraş cu defibrilatoare şi truse de prim-ajutor. Proiectul elaborat şi depus în cadrul procesului de bugetare participativă la Primăria Făgăraş din 2021 a făcut posibil acest lucru, iar oraşul devenea, astfel, primul din România cu defibrilatoare în toate şcolile: „A fost ceva în premieră, pentru că nici un oraş nu avea defibrilator în fiecare şcoală. Formularul meu de aplicare a circulat prin toată România. Ulterior am mers prin şcoli cu colegii ca să ţinem cursuri de prim-ajutor şi într-un an, la Suceava, la un curs de prim-ajutor, în cadrul proiectului «Merito», o doamnă directoare de la o şcoală mare de acolo a scris un proiect chiar în acea noapte, iar a doua zi a venit cu el la mine, 
l-am corectat, am făcut bugetul, l-a depus şi l-a câştigat”.

De menţionat este faptul că preoteasa a fost premiată în anul 2020 în cadrul Proiectului Naţional „Merito” pentru excelenţă în educaţie, pentru oferirea de şanse fiecărui elev şi schimbarea tiparelor în predarea biologiei.

Părinţi adoptivi

Dragostea pentru cei mici a familiei preotului Sergiu şi a preotesei Cristina Dudan este dovedită la fiecare oră de curs, în parohie şi la fiecare activitate organizată de-a lungul timpului. Părinţi ai gemenilor Mihai şi Gabriel, care au trecut anul acesta de vârsta majoratului, părintele şi doamna preoteasă au înfiat în urmă cu aproape doi ani două surori, Maria şi Teodora. Imediat după pandemie au hotărât să înceapă procedurile pentru a deveni părinţi adoptatori, mai ales că băieţii lor îşi doreau de ceva timp să aibă o surioară. Dumnezeu a rânduit, însă, familiei să aibă doi noi membri, cele două surori care, dacă nu erau adoptate împreună, urma să fie despărţite pentru facilitarea adopţiei. „În 2024 le-am văzut prima dată, la 26 martie. Ne-am dus, le-am văzut, ­
i-am luat şi pe băieți, pentru că noi nu voiam să luăm decizia fără ei. Fetele erau în asistenţă maternală şi cea mai mică, Teodora, a venit la mine în brațe, mi-a cerut să-mi dau jos eşarfa de la gât și a început să-mi mângâie faţa. Când am plecat mi-a cerut să-i las eşarfa să-și acopere bebelușul de pluş. M-a emoționat tare acel moment. Pentru mine a fost dragoste la prima vedere, deşi nu era prima vedere, pentru că mai văzusem fotografii cu ele înainte. Când ne întorceam, în mașină băieţii ne-au spus că fetele merită să aibă o șansă la o viaţă mai bună. În vara anului 2024 le-am luat în încredințare, la sfârșitul anului școlar, şi apoi au devenit copiii noştri”, ne-a spus prof. Cristina. 

Lucrări administrative

În Parohia Lisa există două biserici, cea fostă greco-catolică, ridicată la 1870 şi cea ridicată de comunitatea ortodoxă la 1890, de dimensiuni mai mari. La începutul activităţii pastorale în Lisa, preotul Sergiu a iniţiat lucrările de refacere a acoperişului de la biserica cea mică, pentru că existau infiltraţii de apă pe plafon, boltă şi pictură. S-a schimbat acoperișul în totalitate, apoi s-a refăcut și s-a lărgit şi streașina, pentru ca mai târziu, în 2014, să se refacă şi faţada lăcaşului de cult, lucrări urmate de cele la centura din jurul temeliei şi la trotuare: „În biserica mică a parohiei slujim la sărbătoarea Sfântului Gheorghe, hramul bisericii, și mai slujim pe timpul verii. Biserica mare, încă din perioada 1997-1998, a intrat într-un proces intens de refacere, de renovare. A fost schimbat acoperișul, a fost schimbată bolta, toată lemnăria, a fost lărgită streașina şi s-a refăcut tencuiala exterioară. A fost o renovare completă, inclusiv pardoseala a fost schimbată, iar când am venit aici în 2011 se pictau ultimele scene. Iată de ce la biserica mare nu a fost nevoie de intervenţii majore până acum, dar am încercat să întreținem ceea ce s-a lucrat. De menţionat faptul că s-a făcut baldachinul unde se află racla cu părticele din moaştele Sfinţilor Mucenici de la Niculiţel, primite în dar de la Catedrala Mitropolitană din Sibiu. La un moment dat s-a observat că existau infiltrații de umezeală și atunci am făcut scurgere pentru apa pluvială, ca să nu mai bată apa pe zid, iar în anul 2019, cu sprijin financiar din partea Consiliului Judeţean Braşov, am făcut baia. Tot cu sprijinul Consiliului Judeţean am reuşit să schimbăm ferestrele de la biserica mică”. 

Sunt finalizate şi lucrările la zidul dimprejurul bisericii mari, construit în anul 1939. Planurile de lucrări, documentaţia şi devizul au fost făcute încă din anul 2022. Cu ajutorul credincioşilor s-au strâns banii necesari pentru achiziţionarea blocurilor de piatră pentru refacerea zidului, iar manopera a fost asigurată de câţiva meseriaşi din comunitate. În prezent se recondiţionează partea metalică de deasupra zidului, care formează gardul propriu-zis al bisericii. Tot în viitorul apropiat vor fi puse şi pavele în jurul bisericii. Cu sprijinul Arhiepiscopiei Sibiului, s-a obţinut o ofertă avantajoasă la achiziţionarea acestor pavele care vor schimba aspectul curţii lăcaşului de cult.