Sfântul Ierarh Andrei Şaguna despre pastoraţia familiei

Programul misionar al Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei, a cuprins şi tipărirea unor valoroase lucrări adresate preoţilor, teologilor şi nu numai, cărţi în care sunt abordate, între altele, îndrumări referitoare la pastoraţia familiilor, tinerilor şi ­vârstnicilor. Manualul de Studiu Pastoral tipărit la Sibiu pentru prima dată în 1872 sintetizează aceste îndrumări arhiereşti ale marelui Mitropolit.

În plină activitate de revigorare a vieţii bisericeşti din comunităţile româneşti ortodoxe din Transilvania, Sfântul ­Ierarh Andrei Şaguna tipărea la Sibiu un valoros şi atât de necesar manual de pastoraţie adresat slujitorilor Sfântului Altar. La mai bine de un secol şi jumătate de la desfiinţarea Mitropoliei Ardealului după trecerea la uniatism, luminătorul poporului român din Transilvania mai aşeza o cărămidă la rectitorirea Ortodoxiei ardelene prin tipărirea de cărţi atât de necesare formării şi îndrumării preoţilor din Transilvania. Sfântul Mitropolit sesizase nevoia de a veni în sprijinul tinerilor preoţi prin lucrări de îndrumare pastorală, iar manualul tipărit în 1872 suplinea această lipsă a pregătirii „pentru studiulu pastoralu” de care dădeau dovadă tinerii slujitori ai Sfintelor Altare şcoliţi în cursurile de pregătire a clerului sau „în şcoli de religiune străină”, după cum arăta Sfântul Andrei Şaguna în Precuvântare. Marele Mitropolit îşi propunea prin acest manual de mici dimensiuni, dar care „cuprinde în sine tote cunoscintiele şi notiunile, care se tinu de de studiulu pastoralu în folosiul preotimei nostre”, să îi aducă pe tinerii preoţi spre studiul izvoarelor din care s-a născut lucrarea, adică Sfânta Scriptură, canoanele Bisericii răsăritene, Tipicul şi scrierile Sfinţilor Părinţi. Mai mult, în partea introductivă, Sfântul Ierarh Andrei Şaguna explică de ce manualul este unul de studiu pastoral şi nu de Teologie pastorală: „Subiectulu scrierii nostre nu e Ddieu (Dumnezeu, n.r.) şi însuşirile lui, ci despre preotu sî despre referintiele, în care pote să devină elu ca preotu, ca cetatianu sî ca tata de familie”. Observăm că, încă de la începutul lucrării sale, Sfântul Andrei Şaguna oferă o importanţă majoră chemării preotului de a fi „tată de familie” şi, aşa cum vom vedea mai departe, consideră familia preotului drept model pentru celelalte familii din comunitatea încredinţată spre păstorire.

Exemplul oferit de familia preotului

După prezentarea rânduielilor canonice privind căsătoria preoţilor, Sfântul Ierarh Andrei Şaguna prezintă în primul capitol al Manualului de Studiu Pastoral referinţe scripturistice şi patristice despre familia preotului, răspunzând la întrebarea „Cum să ţină preotul casa sa şi cum să crească pe fiii şi fiicele sale?”. Plecând de la îndemnurile Sfântului Apostol Pavel din Epistola I către Timotei 3, 4 prin care le spune slujitorilor Sfintelor Altare să-şi chivernisească bine casa lor şi să-şi crească copiii ascultători şi cu bună-cuviinţă, consideră că în familia preotului nu trebuie să aibă loc „petreceri lumeşti, jocuri sau alte lucruri cu zgomot”. Copiii preotului, spune în continuare Sfântul Andrei, trebuie să fie modele pentru alţi copii „în moravurile sî purtarea loru morale”. Preoţii sunt îndemnaţi să nu-şi căsătorească copiii cu tineri „de străină religiune”, iar în casa parohială sau în casa lor, preoţii nu trebuie să aibă cârciume şi „să nu tiena muiere s’au servitore în casa sa, ci să se ferească de ori ce reprehensiune”.

Învăţător al poporului

În capitolul al doilea al manualului, intitulat „Despre preotu sî despre cele ce se tienu de elu ca de unu pastoriu sufletescu”, Sfântul Andrei așază pe primul loc în datoriile pastorale preoţeşti pe cea de învăţător al poporului „sî alu tinerimei”. Rolul de învăţător, de luminător al poporului, pe care îl are preotul, este unul constant şi trebuie pus în practică „în tote dilele”, atât în Biserică, dar şi în şcoli, în „catichisatia” copiilor, iar această misiune de învăţător trebuie însoţită mereu de îndemnul adresat către „poporenii sei mari şi mici” de a citi cărţi bisericeşti. De asemenea, partea a patra a lucrării este dedicată misiunii preotului de a fi învăţător „poporului sî tineretului”, semn că Sfântul Ierarh Andrei Şaguna punea mare preţ pe datoria preotului de a transmite tuturor categoriilor de credincioşi învăţătura cea sfântă, bazată pe Sfânta Scriptură şi scrierile Sfinţilor Părinţi, iar la diversele probleme ivite în comunităţi sunt aduse ca soluţii prevederile Canoanelor Bisericii răsăritene.

„Cu rabdare către slabiciunile loru”

În capitolul dedicat Sfintelor Taine, marele Mitropolit dedică mai multe pagini căsătoriei. Sfântul Andrei Şaguna le cere preoţilor să îi înveţe pe tinerii care doresc să se căsătorească şi să formeze o familie „despre însemnătatea acestui misteriu”. Necesitatea catehizării tinerilor înainte de căsătorie este una foarte mare, arată Sfântul Andrei Şaguna, mai ales în cazurile în care pentru fetele „casatorînde” se făcea „tocmeală pentru casatorie” şi astfel cei doi tineri nu aveau să-şi cunoască „naravurile loru”. Preotul este dator a-i învăţa pe aceşti tineri înainte de a se căsători despre datoria de a se iubi, ierta şi supune, aşa cum învaţă Sfântul Apostol Pavel. De asemenea, tinerii trebuie învăţaţi să fie „cu rabdare către slabiciunile loru”, iar căsătoria nu se poate desface „fara cause mari şi fara procesu”. Înainte de primirea Tainei Căsătoriei, tinerii trebuie să se spovedească, să se împărtăşească, iar „fetîele casatorinde” trebuie să cunoască „rugaciunile generali, cele diece porunci dumnedieesci sî cele noue bisericesci, Credeulu sî siapte misterii”. Dacă preotul constată că nu cunosc aceste rugăciuni, Crezul, poruncile şi Sfintele Taine, acesta are datoria să le înveţe.

În partea menţionată deja a manualului dedicată datoriei preotului de a fi învăţător al poporului, Sfântul Andrei Şaguna face referire la cărţile pe care le poate folosi pentru a-i învăţa pe credincioşi, în funcţie de categoriile de vârstă. Pentru adulţi, preotul poate folosi „Tâlculu Evangelieloru de preste anu”, iar tinerii până la 20 de ani pot fi învăţaţi din „Mărturisirea ortodocsa”. Nu în ultimul rând, tinerii cu vârste între 14 şi 20 de ani trebuie învăţaţi după „Catichismulu bogatu”, iar cei sub 14 ani din „Catichismulu celui micu”. Pentru toate categoriile de enoriaşi, pentru toate situaţiile pastorale, preoţii sunt îndemnaţi de Sfântul Ierarh Andrei Şaguna să-i înveţe „cu zelu sî cu intielepciune”, să cunoască foarte bine la rândul lor învăţătura ortodoxă, scrierile catehetice şi modul de a le expune „poporeniloru sei mari sî mici” toate aceste învăţături într-un limbaj accesibil credincioşilor. „Instruirea in legea lui Dumnedieu” este datoria principală a preotului, spune Sfântul Andrei Şaguna, şi, din acest motiv, preoţii nu trebuie să „se retragă” nici o clipă de la această îndatorire care le conferă dreptul de a se numi „pastoriu sufletescu”.