Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Patristica Calea spre fericire

Calea spre fericire

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica
Data: 02 Iunie 2026

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 284

„Ieromonahul Agaton (popular Agafton) era cu metania din Mănăstirea Doamnei, ctitorită de Elena Rareș în anul 1552. După mai mulți ani de nevoință a fost chemat de Dumnezeu la viața pustnicească. Deci, luând cu sine doi ucenici, s-a retras în pădurile din apropiere, unde se nevoiau câțiva călugări, și acolo a sihăstrit zece ani în post și în neîncetată rugăciune, ajungând sihastru și duhovnic vestit în ținutul Botoșanilor.

În anul 1729, Cuviosul Agafton Sihastrul, văzând că se adună frații în jurul lui, au mers în codrul ce este pe locul domnesc la ocolul Botoșanilor și au curățat pădurea și au făcut mănăstioară și și-au pus pomeți pe lângă chilii. Această mică așezare pustnicească, cu hramul Sfinții Arhangheli, s-a numit la început Sihăstria lui Agafton. Aici a adunat cuviosul ca la 20 de sihaștri și împreună s-au nevoit în plăcere de Dumnezeu. (...) Rânduiala sihaș­trilor era aceasta: neîncetată rugăciune ziua și noaptea, citirea Psaltirii la chilii, masa după asfințitul soarelui; Duminica, Sfânta Liturghie și împărtășirea de obște.

Acest fericit sihastru era mare dascăl al liniștii și rugăciunii, încât nimeni din ucenici nu ajunsese la măsura lui. Era, totodată, iscusit duhovnic al sihaștrilor și mirenilor și izgonitor de duhuri necurate, jertfindu-se pentru mântuirea tuturor, căci era cu adevărat om al dragostei și nu era sihastru și egumen mai cunoscut în partea locului decât dânsul.”

(Cuvinte ale sfinților români, pr. Narcis Stupcanu)

Citeşte mai multe despre:   fericire