Calea spre fericire

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica

Data: 02 Iunie 2026

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 284

„Ieromonahul Agaton (popular Agafton) era cu metania din Mănăstirea Doamnei, ctitorită de Elena Rareș în anul 1552. După mai mulți ani de nevoință a fost chemat de Dumnezeu la viața pustnicească. Deci, luând cu sine doi ucenici, s-a retras în pădurile din apropiere, unde se nevoiau câțiva călugări, și acolo a sihăstrit zece ani în post și în neîncetată rugăciune, ajungând sihastru și duhovnic vestit în ținutul Botoșanilor.

În anul 1729, Cuviosul Agafton Sihastrul, văzând că se adună frații în jurul lui, au mers în codrul ce este pe locul domnesc la ocolul Botoșanilor și au curățat pădurea și au făcut mănăstioară și și-au pus pomeți pe lângă chilii. Această mică așezare pustnicească, cu hramul Sfinții Arhangheli, s-a numit la început Sihăstria lui Agafton. Aici a adunat cuviosul ca la 20 de sihaștri și împreună s-au nevoit în plăcere de Dumnezeu. (...) Rânduiala sihaștrilor era aceasta: neîncetată rugăciune ziua și noaptea, citirea Psaltirii la chilii, masa după asfințitul soarelui; Duminica, Sfânta Liturghie și împărtășirea de obște.

Acest fericit sihastru era mare dascăl al liniștii și rugăciunii, încât nimeni din ucenici nu ajunsese la măsura lui. Era, totodată, iscusit duhovnic al sihaștrilor și mirenilor și izgonitor de duhuri necurate, jertfindu-se pentru mântuirea tuturor, căci era cu adevărat om al dragostei și nu era sihastru și egumen mai cunoscut în partea locului decât dânsul.”

(Cuvinte ale sfinților români, pr. Narcis Stupcanu)

Citeşte mai multe despre: fericire