Biserica din iad

Anul trecut, o angajată de la cunoscuta televiziune britanică BBC, Tessa Dunlop, realiza un documentar în care se plângea că România este ţara cu cele mai multe biserici construite în ultimii ani. În materialul televizat apărea reproşul că în loc să construiască spitale sau şcoli, românii zidesc prea numeroase lăcaşuri de cult. Într-adevăr, în România se ridică multe biserici şi, incontestabil, e lucru greu să faci în ziua de azi o biserică, pentru că ţi se ridică împotrivă toţi demonii. De ce atunci, destul de săraci fiind în comparaţie cu alte naţii din Europa, noi ne încăpăţânăm să construim biserici?

 

Răspunsul îl veţi afla în anecdota următoare, întâlnită la părintele Sofronie de la Essex.

 

Se spune că un om a ajuns în iad, numai că şi-ar fi dorit să fie acolo şi o biserică; deşi era om păcătos, Îl iubea pe Dumnezeu şi voia să se roage. A început deci să măsoare locul, ca să pună temelia. Un diavol l-a întrebat ce face, iar omul i-a răspuns: „Uite, vreau să zidesc o biserică, să mă rog.” Când a auzit, demonul s-a neliniştit - cum să zideşti biserică în iad! A încercat el să-l împiedice în fel şi chip, dar n-a reuşit. A chemat şi pe alţi diavoli, dar nici ei n-au fost în stare de nimic. Atunci au dat de ştire mai-marelui lor; s-au adunat cu toţii şi l-au aruncat pe om din iad afară, ca nu cumva să zidească biserica.

 

Anecdota se opreşte aici, dar vreau să vă spun că noi românii zidim biserici ca să preschimbăm iadul în Rai. (Adaptare de Augustin Păunoiu după o pildă din volumul Ştiu un om întru Hristos, Stareţul Sofronie isihastul şi teologul, Mitropolitul Ierótheos Vlachos, Editura Sophia, 2013)