Biserica din Părhăuţi în perioada interbelică

A fost ridicată în 1522, cu hramul "Duminica Tuturor Sfinţilor", de logofătul Gavriil Trotuşanu, împreună cu soţia sa, Ana, în apropierea curţii pe care o aveau lângă cetatea de scaun a Moldovei. De altfel, lăcaşul a servit ca loc de rugăciune şi de îngropăciune pentru familia ctitorului. Biserica se distinge printr-o zidărie masivă şi robustă, în formă de navă, cu absidă ieşită în partea de răsărit şi fără turle. Are încăperile specifice şi un pridvor deschis prin două arcade care respectă elevaţia construcţiei, având un

etaj afectat clopotniţei. Pictura interioară, cu influenţe ale şcolii italiene, datează din 1530. Un element atipic al picturii constă în tabloul votiv, în care ctitorul nu apare cu biserica, ci ca un simplu credincios care se prosternează în faţa tronului Mântuitorului Iisus Hristos. După complotarea boierului Trotuşanu împotriva domnitorului Petru Rareş, biserica din Părhăuţi a fost pustiită, fiind refăcută abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea. În perioada interbelică, pereţii au fost tencuiţi parţial şi s-au refăcut acoperişul şi clopotele.