Biserica Domnească din Capitală și-a sărbătorit hramul istoric

Biserica Domnească „Sfântul Anton”-Curtea Veche din Capitală, Paraclis Patriarhal, și-a sărbătorit astăzi, 25 martie, hramul istoric închinat praznicului Bunei Vestiri. Sfânta Liturghie unită cu Vecernia a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Din soborul de slujitori care s-au rugat împreună cu Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul la Sfânta Liturghie au făcut parte: părintele paroh Gheorghe Zaharia, părintele Ciprian-Florin Apetrei, părintele Florin-Iulian Scuturoiu și părintele Bogdan Nedelcu, slujitori la Biserica Domnească din centrul Capitalei.

După citirea pasajului evanghelic al sărbătorii (Luca 1, 24-38), ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre semnificația praznicului Bunei Vestiri și despre personalitatea Maicii Domnului. „Sărbătoarea Bunei Vestiri este prilej de bucurie nu doar nouă celor de acum, ci și celor care au așteptat îndelung venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu, după făgăduința care a fost făcută protopărinților noștri demult în grădina Edenului, când au căzut în păcatul neascultării. Dacă privim istoria Vechiului Legământ vom înțelege această așteptare a venirii în lume a Celui care avea să ne răscumpere din robia acestui blestem. (…) La începutul Evangheliei Sfântului Apostol Luca ni se vorbește despre arătarea îngerului în vremea când Zaharia slujea înăuntrul templului. Se rugase multă vreme ca să aibă un prunc, era înaintat în zilele vieții lui, atât el, cât și femeia lui, Elisabeta. Un înger i-a spus că vor avea un prunc şi că îi vor pune numele Ioan, dar Zaharia a avut o umbră de neîncredere și, ne spune Evanghelia, a rămas mut. Evanghelia continuă, spunându-ne că atunci când femeia lui Zaharia se afla în luna a șasea de sarcină, a fost trimis Arhanghelul Gavriil la o fecioară care trăia în Nazaret, logodită cu un bărbat pe numele lui Iosif, iar numele fecioarei era Maria. Cine era această fecioară care locuia la Nazaret de puțin timp? Era fiica unor oameni la fel de rugători și la fel de apropiați de Dumnezeu cum sunt cei pomeniți mai înainte de acest moment al Bunei Vestiri, adică preotul Zaharia și Elisabeta, femeia lui. Părinții Mariei au primit și ei semn, la bătrânețe, că vor avea un prunc, iar Biserica îi pomeneşte «drepții și dumnezeieștii părinți Ioachim și Ana». (…) Maria a venit ca rod al rugăciunii, al așteptării, al tăcerii și al răbdării. La vârsta de 3 ani a fost dusă în templu și a rămas acolo vreme de aproximativ 12 ani. Când a ieșit din templu, lucrurile se schimbaseră: părinții ei, vârstnici, trecuseră din această viață și a fost încredințată unei rudenii, un om vârstnic care avea copii, care avea aceeași statură de om drept, de aceea și a fost numit «dreptul Iosif». Și acesta a luat-o în casa lui ca pe o copilă, pentru că era o diferență prea mare între ei, iar Maria, după cum ne mărturisesc Părinții Bisericii, avea o curăție de care și îngerul s-a minunat. Sfântul Grigorie Palama, într-o scriere, ne spune că: «îngerul, venind în preajma Fecioarei, s-a desfătat de curăția gândurilor ei». (…) Şi alți Părinți ai Bisericii vorbesc despre această desăvârșită dorință a Fecioarei de a-I sluji lui Dumnezeu. Întâlnirea cu îngerul, cuvintele pe care i le-a spus Fecioarei au tulburat-o pe aceasta, chiar dacă era smerită și încrezătoare în Domnul, după ce i s-a spus că Îl va naște pe Fiul lui Dumnezeu. Fecioara, surprinsă, a întrebat cum va fi aceasta, «pentru că eu nu știu de nuntă», iar atunci îngerul i-a spus: «Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema». Și Fecioara, smerită, crescută în tradiția ascultării față de Dumnezeu, a spus: «Fie mie după cuvântul tău», așa cum altădată Dumnezeu a spus: «Să fie lumină», creând din nimic lumea. Părinții Bisericii ne spun că atunci când Maica Domnului a rostit cuvântul «fie mie după cuvântul tău» s-a recreat lumea, după momentul de la începutul zidirilor când Dumnezeu a spus același cuvânt - «Să fie lumină» - și toate s-au făcut după cuvântul Lui. De la această sărbătoare ce învățăm noi? În primul rând, credința celor care au pregătit acest moment, amintiți toți în capitolul 1 al Evangheliei după Sfântul Luca: Zaharia și femeia lui, Elisabeta, Dreptul Iosif și ceilalți care au avut puterea să înțeleagă taina acestui moment. Învățăm apoi fiecare dintre noi smerenia pe care trebuie să o avem, pe care Părinții Bisericii au învățat-o în primul rând de la Maica Domnului. Smerenia este singura care înalță, care aduce lumină în întunericul ce poate fi întâlnit pretutindeni”.

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a evidențiat apoi că femeile creștine de astăzi sunt chemate să o aibă ca model pe Maica Domnului, chip al smereniei, al dragostei jertfelnice și al ascultării față de voia lui Dumnezeu, urmând pilda ei în viața de familie și în comunitate. „Biserica cinstește în această zi, așa cum face și în Duminica Mironosițelor, femeile creștine. Ce înseamnă o femeie creștină? Nu înseamnă neapărat o persoană care încearcă să aibă doar o anumită imagine exterioară. O femeie creștină își crește pruncii în frică de Dumnezeu. O femeie creștină se roagă. O femeie creștină nu lipsește de la Liturghie. O femeie creștină nu uită să privească în jurul ei, fie că are în jurul ei prunci, rudenii sau chiar necunoscuți. O femeie creștină respectă credința neamului ei și o transmite mai departe. De aceea, Buna Vestire este și un prilej de a cinsti mamele, bunicile, rudele și chiar pe femeile necunoscute din preajma noastră. Dacă nu putem oferi flori tuturor, măcar putem aprecia valoarea femeilor cu adevărat creștine, a celor care ne dau lecții tuturor, inclusiv slujitorilor Bisericii, prin credința și râvna lor. Fiind o zi a bucuriei, este și un prilej al comuniunii dintre oameni, dintre rude și chiar dintre necunoscuți. De aceea, învățând din vechile rânduieli ale Bisericii, ne aducem aminte cum au statornicit cei din primele veacuri ca, după fiecare Liturghie, creștinii unei comunități să rămână împreună. Masa pe care o serveau era numită agapă, de la cuvântul grecesc «agapi», care înseamnă iubire”.

În continuare, părintele Gheorghe Zaharia, parohul Bisericii „Sfântul Anton”-Curtea Veche, i-a mulțumit Preasfințitului Părinte Timotei Prahoveanul pentru slujire și binecuvântare, oferindu-i un frumos aranjament floral.

La final, a fost săvârşită o slujbă de pomenire pentru ctitorii, slujitorii şi enoriaşii lăcaşului de închinare trecuți la Domnul.