Biserica domnească „Sfântul Gheorghe“ din Piteşti

Se spune că odată domnitorul Constantin Şerban Basarab mergea prin oraşul Piteşti, călare pe calul său, fiind gata să se scufunde în mlaştinile formate de apele care se strângeau de pe dealurile învecinate. Şi atât s-a bucurat voievodul că a scăpat cu viaţă, încât a făgăduit ca va ridica un locaş de rugăciune. Aşa se face că, pe la 1656, domnul Constantin Şerban (ctitorul catedralei patriarhale de azi) a ridicat, împreună cu Doamna Bălaşa, o frumoasă biserică de zid, cu hramul "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe", în formă de cruce, cu turle pe pronaos şi pe naos. Din cauza cutremurelor din 1802 şi 1838, dar mai ales a marelui foc din 1848, biserica a fost refăcută. În 1876, în locul celor două turle de pe pronaos, a fost zidită o semeaţă turlă cu rol de clopotniţă şi i s-a adăugat un mic pridvor. După al Doilea Război Mondial, biserica a fost refăcută după proiectul iniţial.