Biserica Greacă din Brăila

Eliberarea Brăilei în 1829 şi liberalizarea comerţului pe Dunăre au favorizat foarte mult venirea negustorilor greci, în special din insulele Ionice, Kefalonia şi Ithaca. Dar prezenţa comunităţii greceşti în acest oraş dunărean impunea şi ridicarea unui lăcaş de rugăciune, începând cu 1863, atunci când s-a obţinut aprobarea de la domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Biserica comunităţii greceşti brăilene a fost construită după un plan de cruce greacă, cu trei altare: central, cu hramul "Bunei Vestiri", cel sudic, al "Sf. Nicolae", protectorul marinarilor, iar cel nordic, al "Sf. Gherasim din Kefalonia", sub acesta la fiecare praznic al "Izvorului Tămăduirii" descoperindu-se un izvor de apă făcătoare de minuni. Lăcaşul a fost finalizat în 1872, fiind sfinţit de episcopul Melchisedec Ştefănescu la 29 octombrie. Pictura interioară a fost executată de mai mulţi pictori de-a lungul timpului, în Altar, iconografia purtând semnătura lui Gheorghe Tattarescu. Până în 1949, în această biserică au slujit preoţi greci, după această dată parohia fiind condusă de o epitropie greco-română.