Biserica românilor din Dopca

Comunitatea restrânsă a românilor ortodocşi din satul Dopca, judeţul Braşov, se mândreşte cu o frumoasă biserică, prin care îşi păstrează vie şi în zilele noastre credinţa primită de la înaintaşi, tradiţiile străvechi şi identitatea naţională. Locaşul de cult păstrează mărturii peste timp despre credinţa şi vrednicia înaintaşilor, care au înfruntat cu mult curaj şi cu demnitate vicisitudinile vremurilor şi au dus mai departe românismul pe aceste meleaguri.

Satul Dopca este situat în centrul ţării, în judeţul Braşov, foarte aproape de limitele cu judeţele Covasna şi Harghita. Aşezarea este veche şi apare pe harta iosefină a Transilvaniei de la 1769-1773. Mai demult, localitatea era cunoscută sub numele de Dotca, probabil un derivat de la numele maghiar Datk. Etnicii germani denumeau localitatea cu Daken, Daaken, Dacken sau Dopich.

Situat la 50 de kilometri de Braşov, localitatea atrage anual turiştii interesaţi de frumuseţile naturale din jurul satului, dar şi de istoria comunităţii de aici. Turiştii au posibilitatea să admire, aproape de sat, rezervaţia naturală Cheile Dopca, aflată pe teritoriul comunei Hoghiz.

Rezervaţia are o întindere de 10 kilometri, de la coada Lacului Dopca pe Valea Mare, Valea Hidlaşului, Pârâul Biroului şi Valea Iadului. Turiştii vor fi impresionaţi de arealul deosebit de important din punct de vedere geografic, geomorfologic, floristic şi forestier. Pădurile de fag, de carpen şi gorun alternează cu pajiştile largi şi oferă călătorilor privelişti de neuitat.

Ctitorită de George Boţioman

Pe lângă bogăţiile naturale, Dopca încântă şi prin alte bogăţii de natură spirituală şi culturală. Încă din trecut, localitatea a fost populată în majoritate de etnici maghiari, iar românii au fost mai tot timpul în minoritate. Acest lucru nu i-a oprit pe românii ortodocşi din Dopca să aibă locaş de închinare şi să-şi afirme identitatea naţională şi devotamentul faţă de credinţa străbună. Întâlnim în Dopca o comunitate unită, în care românii şi etnicii maghiari, aparţinând diferitelor confesiuni creştine vieţuiesc împreună în armonie şi respect faţă de valorile tradiţionale şi culturale moştenite de fiecare grup în parte de la înaintaşi.

Una dintre aceste valori este şi Biserica Ortodoxă „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“, simbolul comunităţii româneşti din Dopca. Locaşul de închinare datează din secolul al XIX-lea, când românii din Dopca au depus eforturi considerabile pentru a zidi casă Domnului în satul lor.

„Biserica din Dopca a fost zidită în perioada 1870-1877, la iniţiativa lui George Boţioman, ctitorul locaşului de închinare. George Boţioman i-a sprijinit pe credincioşii din sat şi i-a implicat în lucrările de construcţie a bisericii. Credincioşii de atunci au simţit nevoia să-I mulţumească lui Dumnezeu pentru toate darurile primite şi au ridicat această biserică“, ne-a spus preotul Mihai-Gavrilă Simen, slujitor la biserica din Dopca.

Ca mărturie pentru actul de ctitorire a bisericii de către George Boţioman stă o plachetă aşezată la intrarea în locaşul de cult, pe un perete al turnului.  

Restaurată din temelii

Ani la rând, biserica din Dopca a fost inima vieţii comunităţii de români din satul braşovean. Întreaga viaţă a românilor care au vieţuit la Dopca a gravitat în jurul acestui locaş de închinare. Chiar dacă nu impresionează prin dimensiuni, sau prin arhitectură şi valorile de patrimoniu, Biserica „Sfântul Mucenic Gheorghe“ poartă în vechile ei ziduri poveştile de viaţă ale românilor din această parte a Transilvaniei.

În timp, biserica a fost reparată şi restaurată în mai multe etape, pentru ca zidirea să nu se deterioreze. Ultima restaurare a locaşului de închinare a avut loc în ultimii ani. Prin eforturile preotului administrator Mihai-Gavrilă Simen, paroh la Bogata Olteană, localitate apropiată de Dopca, cu sprijinul credincioşilor, fiilor satului şi autorităţilor locale şi judeţene, biserica a fost renovată în totalitate şi am putea spune că a renăscut.

„Cele mai urgente lucrări au fost cele de subzidire, pentru că biserica era în mare pericol să se deterioreze şi mai mult. Am fost nevoiţi să facem apoi un sistem de drenaj şi să izolăm fundaţia. Mai apoi am schimbat acoperişul, înlocuind atât lemnăria, cât şi ţigla. După ce ne-am asigurat că biserica este ferită de intemperii, am renovat şi interiorul, cu multe reparaţii şi prin înlocuirea podelei din lemn cu parchet laminat“, ne-a mai spus părintele Simen. Astfel, credincioşii din Dopca se pot bucura acum de cele mai bune condiţii pentru oficierea slujbelor religioase în biserica lor.

Târnosirea bisericii

Nici curtea bisericii nu a fost uitată de comunitatea de la Dopca. Au fost amenajate trotuare noi, iar aproape de poarta de la intrare a fost ridicată o frumoasă troiţă. Toate aceste lucrări au fost binecuvântate de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, în acest an, pe 15 iunie. Fiindcă nu s-au găsit mărturii ale târnosirii locaşului de cult de către un arhiereu, IPS Mitropolit Laurenţiu a săvârşit rânduiala de zidire a Sfântului Altar şi de sfinţire a bisericii.

„A fost o zi în care am simţit că ne-am sfinţit vieţile şi că ne-am încredinţat fiinţa noastră Mântuitorului nostru Iisus Hristos“, continuă părintele Simen. Ziua sfinţirii a fost o sărbătoare deosebită a comunităţii şi a intrat în istoria satului. Credincioşii au simţit că sunt în comuniune cu strămoşii ctitori ai bisericii, înaintaşi care au simţit cu siguranţă o bucurie mare văzând cum jertfa lor de acum aproape un secol şi jumătate a recăpătat frumuseţea de altădată.

„Bucuria din suflet a fost imensă, pentru că am primit o binecuvântare aleasă prin slujba oficiată de Părintele Mitropolit şi atâţia preoţi în biserica noastră. Nu ştiu dacă la noi în sat a mai fost vreun ierarh până acum. Ne-am bucurat să primi o asemenea vizită pentru că am simţit că eforturile noastre au fost apreciate şi răsplătite“, ne-a spus unul dintre credincioşii din sat.