Biserica „Sf. 40 de Mucenici“ din Iaşi în perioada interbelică

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 04 Septembrie 2011

Pe la 1760, în Dealul Copoului din capitala Moldovei, acolo unde se aflau curţi boiereşti şi cu voie de la domnie, hatmanul Vasile Ruset şi soţia sa Safta ridicau o biserică cu hramul "Sf. 40 de Mucenici din Sevastia". De la ctitorire, lăcaşul a fost destinat unui aşezământ monastic, sfinţit de mitropolitul Gavril Callimachi. Credinciosul boier a cerut ca lăcaşul pe care îl zidise, stăreţit de un anume monah Daniil, să aparţină direct de Mitropolia Proilavei (raiaua Brăila). Pentru că reprezentanţii Mitropoliei de la gurile Dunării nu s-au îngrijit de acest lăcaş, atunci urmaşii ctitorilor au cerut la domnie scoaterea de sub închinare. La refacerea din 1868 bisericii i s-a adăugat pronaosul cu cafas şi cu o turlă patrulateră cu rol de clopotniţă, iar faţada exterioară a primit elemente de arhitectură neoclasică. De asemenea, în 1924 i s-a adăugat un pridvor închis. Pelerinul care se închină în acest lăcaş poate admira catapeteasma originală, de o rară frumuseţe, care s-a păstrat, dar şi icoana "Sf. Ierarh Nicolae" din 1814, realizată de unul dintre cei mai apreciaţi pictori de icoane care a fost Eustatie Altini, enoriaş al acestei biserici. În curtea acestei biserici la 1869 a fost înhumat scriitorul Gheorghe Asachi. În 1890, osemintele sale au fost mutate în soclul statuii sale de lângă Biserica "Sf. Trei Ierarhi". De asemenea, în biserica hatmanului Ruset, pentru o vreme, a slujit Ion Creangă în calitate de diacon.