Biserica „Sf. Gheorghe“ din Galaţi la 1900

La 1664, "prin osârdia dumnealui Hagi Mihalachi, în timpul lui Istrate Dabija Voievod", era ridicată o biserică ridicată în cinstea "Sf. Mare Mucenic Gheorghe", care, potrivit pisaniei, devenea metoh al Sf. Mormânt de la Ierusalim. Ca şi în cazul altor biserici gălăţene, la construirea acestui lăcaş s-au folosit materiale din castrul roman de la Barboşi, arhitectura fiind în formă de navă, se pare cu o turlă pe naos şi una cu rol de clopotniţă pe pronaos. În acest lăcaş, în 1710, a fost înmormântat hatmanul Ivan Stepanovici Mazepa, devenit eroul Ucrainei. În fapt, dorinţa cazacilor ucraineni era de a-l înmormânta pe comandantul lor în Biserica "Sf. Mormânt" de la Ierusalim, pentru care obţinuseră firman de la sultan. Însă pregătirile care se făceau pentru un război turco-otoman le-au determinat pe rudele lui Mazepa să-l înmormânteze în Biserica "Sf. Gheorghe" din Galaţi, care era închinată la Ierusalim. Mormântul avea o boltă construită din cărămizi, iar piatra funerară purta o inscripţie cu însemnele Ucrainei şi ale lui Mazepa, între altele vulturul cu un singur cap. La un an după înhumarea hatmanului, tătarii au jefuit Biserica "Sf. Gheorghe", ca pedeapsă după victoria de la Stănileşti asupra armatelor ţariste şi moldoveneşti, osemintele hatmanului fiind aruncate în Dunăre. Cu excepţia unor prăvălii, de la bun început biserica nu a fost înzestrată cu proprietăţi. Totuşi, la fiecare vizită a unui patriarh al Ierusalimului, Biserica "Sf. Gheorghe" din Galaţi primea diferite miluiri domneşti, scutiri de obligaţii financiare şi chiar ajutoare pentru reparaţii şi întreţinere. La 1838, biserica a fost reparată prin modificarea arhitecturală la nivelul bolţilor, prin reconstruirea unei turle din lemn îmbrăcată în tablă pe pronaos şi adăugarea unui fronton neoclasic deasupra intrării, după cum se poate vedea în fotografia de epocă. La începutul anilor '60, acest lăcaş reprezentativ al Galaţilor a fost demolat.