Biserica „Sf. Nicolae Sârbi“ din Bucureştii de altădată

Pe Uliţa Mare ce pornea din hotarul Bărăţiei şi mergea pe malul stâng al Dâmboviţei, numită mai târziu Calea Văcăreşti, în cartierul numit "la Sârbi", la 10 septembrie 1692, jupânul Vasile Potoceanu şi soţia sa, Sara, isprăveau un sfânt lăcaş cu hramul "Sf. Ierarh Nicolae".

Biserica, din piatră şi cărămidă, fusese ridicată pe locul alteia de lemn care se "părăginise". Dar cutremurele din 1802 şi 1838 au afectat-o profund, astfel încât la 1864 a fost reparată de epitropi, biserica primind elemente arhitecturale neoclasice, cu fronton la intrare şi două turle, una patrulateră pe pronaos şi una hexagonală pe naos. În jurul bisericii erau construite mai multe clădiri anexe, necesare slujitorilor pentru locuire şi alte activităţi misionare. În septembrie 1985, Biserica "Sf. Nicolae Sârbi", aflată la intersecţia Căii Văcăreşti cu str. Pithagora, a fost demolată de buldozerele sistematizării ceauşiste.