Biserica „Sfinții 40 de Mucenici”, oază de pace și bucurie la Cisnădioara

Biserica ortodoxă „Sfinții 40 de Mucenici” din Cisnădioara îi aduce împreună pe localnicii din toate categoriile sociale și de toate vârstele, dar și din toate zonele țării. Într-o localitate unde nu există școală sau grădiniță, comunitatea se regăsește în rugăciune și în comuniune în lăcașul de cult ridicat recent, ca rod al necesităților spirituale. Slujbele religioase de aici sunt pentru comunitate un prilej de înălțare sufletească, dar și un mijloc de a-și cunoaște mai bine vecinii și pe ceilalți nou-sosiți în această oază de linişte și frumusețe, la 12-15 kilometri de Sibiu.

Aflată în apropierea orașului Cisnădie și a municipiului Sibiu, Cisnădioara a cunoscut în ultimii ani un dinamism remarcabil. În câțiva ani, populația s-a dublat, astfel încât micuța localitate trece printr-o adevărată renaștere. Numeroase familii, din toată țara, unele revenite după o perioadă de străinătate, au ales să locuiască aici, un loc de o frumusețe remarcabilă, care mai este cunoscut și prin biserica fortificată, ridicată în partea a doua a secolului al XII-lea. Vechea denumire săsească, Michelsberg, face referire la „Dealul lui Mihail”, pe care a fost construită cetatea ce avea ca rol să apere zona de atacurile invadatorilor.

Întemeierea satului a fost legată de perioada de după 1223, când cetatea se afla sub stăpânirea mănăstirii din Cârța, iar locuitorii acordau dări mănăstirii. Din anul 1337 datează o primă consemnare a preotului „Nycolaus de Monte Michaelis”, care este menționat într-o evidență papală a contribuțiilor bănești. În anul 1474, Cisnădioara a devenit proprietatea orașului Sibiu în urma desființării Mănăstirii Cârța. În anul 1764 a fost zidită biserica evanghelică, existentă până astăzi, pe ruinele unei biserici mai vechi din secolul al XIII-lea.

După secole de locuire a etnicilor sași, odată cu deschiderea granițelor și plecarea acestora în Germania, în localitatea rămasă aproape nelocuită au început să vină tineri, în mare parte români, atât din Sibiu, cât și din mai multe locuri ale țării. 

Comunitatea nouă aflată într-o continuă formare, începând cu anii de după Revoluție, nu a avut biserică, iar cei stabiliți aici au fost vizitați de preoții Gheorghe Gașpar din Cisnădie, Gheor­ghe Slavu (preot pensionar) sau de Nicolae Brote din Rășinari, localitățile învecinate.

La cererea părintelui Gheorghe Gașpar și a credincioșilor ortodocși de aici, foarte puțini la acea vreme, vrednicul de pomenire Mitropolit Antonie Plămădeală al Ardealului a binecuvântat inițiativa înființării unei parohii ortodoxe la Cisnădioara, numindu-l pe tânărul teolog Ciprian Gașpar, fiul preotului, ca paroh pentru această comunitate. Prima Sfântă Liturghie s-a slujit aici la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt în anul 1999, într-o capelă amenajată în incinta vechii alimentare a Federal Coop Sibiu. În primăvara aceluiași an s-a constituit și primul Consiliu parohial.

Primul preot al acestei parohii, părintele Ciprian Gașpar, a păstorit din 1999 până în 20 februarie 2008, când s-a mutat la Domnul, suferind de o boală incurabilă. 

La 1 noiembrie 2008 a fost numit ca preot paroh tânărul teolog Gheorghe-Radu Gârbacea, care a fost instalat la 6 decembrie. Acesta a păstorit până în anul 2017, când, în 29 ianuarie, a fost instalat noul preot paroh, Radu Tănase, hirotonit pentru comunitatea ortodoxă din Cisnădioara, la praznicul Nașterii Domnului, 25 decembrie 2016, și care slujește comunitatea şi în prezent.

Comunitatea care renaște

Pentru cei care se stabilesc în Cisnădioara, întâlnirea cu actualul preot paroh Radu Tănase este foarte importantă, pentru că astfel se pot regăsi și din punct de vedere duhovnicesc ca parte a comunității. Aici, tinerele familii își aduc copiii pentru a fi botezați, în timp ce alții ajung să se căsătorească, formând astfel o continuitate ce se consolidează an de an. „Suntem la Cisnădioara, la 12 kilometri de Sibiu, o comunitate relativ mică, dar în permanentă mișcare și dezvoltare. Sunt preot aici de nouă ani și este o comunitate tânără, așa cum o simt eu. Cisnădioara, ca veche așezare, are peste 860 de ani de existență documentată, este vegheată de cetatea Sfântului Mihail, de unde și numele săsesc de Michelsberg. Până în anul 1990 a fost o localitate eminamente săsească, iar după ce aceștia au început să migreze către Germania, populația românească a venit să înlocuiască sașii plecați. Mai nou, Cisnădioara se dezvoltă pe dealuri și văi. Vatra satului este monument istoric, iar aici nu se construiește, fiind numeroase reglementări în acest sens, astfel că localitatea se dezvoltă pe dealurile dimprejur. Descoperind acest lucru, în primii ani de pastorație, mi-am dat seama că este o parohie cu totul atipică, astfel că îmi adaptez modul de a face pastorație la ne­ce­sitățile zonei. Aici localitatea se dezvoltă permanent, vin familii tinere, cu copii mici sau fără copii, pe care îi nasc aici. În nouă ani de preoție, am avut până în prezent peste 100 de botezuri. Pentru mine este cea mai mare bucurie în acești nouă ani de preoție faptul că văd copiii crescând de mici, unii sunt acum mari, studenți, pe unii i-am și căsătorit, astfel că simt că Dumnezeu m-a trimis unde era nevoie de mine”, ne povestește părintele Radu Tănase.

Credincioși din toată țara

Cei care se mută aici află de biserică și vin pentru a participa la slujbe, apelează la preot pentru necesitățile liturgice din viața lor. „Totul începe cu o cununie, un botez, apoi se obișnuiesc să participe la toate slujbele bisericii. Aici avem credincioși de 90 de ani, dar și credincioși de câteva zile. Copiii care vin duminică de duminică la împărtășit sunt și botezați de mine majoritatea, îi cunosc pe nume, pe fiecare. Familiile care se mută aici nu sunt doar din Sibiu, ci din mai multe zone ale țării. Cisnădioara este aparte și din punctul acesta de vedere, al locuitorilor ei, care provin din toată țara. Am cunoscut oameni din Moldova, de la București, din Ardeal, din alte locuri, iar din Sibiu sunt cei mai mulți. Ei spun că vin aici în căutarea liniștii de care nu mai au parte la oraș, indiferent de locul din care provin”, a spus părintele Radu Tănase.

Oamenii ajung la biserică și din dorința de a afla mai multe din punct de vedere spiritual, de a participa la viața liturgică. „Cei mai mulți dintre cei care se stabilesc în Cisnădioara au și căutările lor proprii, din punct de vedere duhovnicesc, au întrebările lor vizavi de partea spirituală a vieții, unii au venit și mi-au spus că doresc să vină la slujbă pentru a cunoaște mai mult, pentru a înțelege mai bine. Acest lucru m-a bucurat, pentru că eu cred că nu ne naștem nici unul învățat, credința este un dar pe care îl primim, iar dacă îl prețuim, el crește în noi, altfel se stinge, se pierde. Provocarea pe care o am în ceea ce privește necesitățile duhovnicești și spirituale ale celor cu care iau contact mă ține viu, în priză și nu aș pleca de aici niciodată”, ne mărturisește părintele paroh.

Pictura unică, specifică Transilvaniei

Biserica din Cisnădioara se mai remarcă și prin pictura deosebită care se așterne pe pereții noi. Procesul este unul îndelungat, dar astfel se asigură temeinicia lucrării. „Atât forma bisericii, cât și pictura sunt specifice zonei Transilvaniei, iar pictura este unică. În prezent suntem în cel de-al 17-lea an de pictură. Pictorul este Iosif Stieger, evanghelic, dar pictează biserici ortodoxe. Are câteva lucrări în zona noastră, iar cea de aici cred că este cea mai îndelungată; eu aș spune că este și cea mai frumoasă. Culorile sunt vii, transmit bucurie. Mi-aduc aminte că într-una din verile trecute au intrat în biserică doi absolvenți de pictură bisericească de la București și au fost foarte impresionați de bogăția scenelor, de faptul că fiecare centimetru pare că își găsește sensul și că nu este nici un spațiu pierdut. Când am venit aici, pictura era la jumătate făcută și am înțeles că este ceva aparte, unic. Ne apropiem de final, iar după cum se poate vedea este o Evanghelie nescrisă, pe care oamenii o urmăresc. De multe ori observ la Liturghie cum oamenii sunt cu privirea ațintită spre scene sau asupra personajelor sfinte pictate pe pereții bisericii. Pictorul Iosif Stieger a fost ucenic al pictorului bisericesc Ioan Căzilă din Sibiu. În ceea ce privește culorile, am achiziționat întotdeauna cele mai bune materiale, chiar dacă erau și cele mai scumpe, de cele mai multe ori provin din Italia”, ne relatează părintele Radu Tănase.

Copiii, marea bucurie a comunității

Programul liturgic este legat îndeosebi de slujbele religioase din duminici și de sărbători. „Când slujim Sfânta Liturghie avem Vecernia cu o seară înainte, iar în ceea ce privește marile sărbători și în posturile mari există programul specific. În Postul Mare se slujește Canonul Sfântului Andrei Criteanul, slujba Pavecerniței, Liturghia Darurilor”. 

Părintele Radu Tănase ne mai povestește că la Cisnădioara a reușit să încetățenească o tradiție legată de sărbătorile de Crăciun, care țin de comunitate și care o adună împreună: „Neavând șansa de a avea, local, o grădiniță sau școală, am apelat la copiii care merg la școală la Cisnădie și am lucrat cu ei și cu profesoarele de acolo, care sunt extraordinare, îi numesc «Copiii cu chitări», au grupul lor, dar aici, când vin la Cisnădioara, ei se numesc «Copiii îngeri cu chitări», pentru că ne aduc bucuria Nașterii Domnului în felul lor, colinde tradiționale românești și nu numai, cântate pe ritm de chitară, cu vocile lor minunate. Când se apropie Crăciunul, îmi spun că abia așteaptă să vină la Cisnădioara, iar noi îi așteptăm cu bucurie, comunitatea este toată prezentă, le și mulțumim, cu daruri, pentru că trezesc în noi o reală bucurie a Nașterii Domnului. Printre ei sunt și copii din Cisnădioara care merg la școală în Cisnădie”. 

Copiii din Cisnădioara merg la școală fie la Cisnădie, fie la Sibiu, iar familiile care vin să se stabilească în această comunitate își asumă și acest fapt, menționează părintele Radu Tănase. Chiar dacă este o localitate aflată geografic în apropierea Sibiului, uneori pare destul de îndepărtată, într-un anumit fel, mai ales prin liniștea pe care oamenii o găsesc aici, o liniște pe care și-o prefac în bucurie atunci când se regăsesc în rugăciune, la Biserica „Sfinții 40 de Mucenici”.