Biserica „Sfinţii Împăraţi“ din Târgovişte la 1900

Vechea capitală a Ţării Româneşti, Târgovişte, încă îşi mai păstra strălucirea atunci când, pe la 1650, domnitorul Matei Basarab şi soţia sa, Elena, ridicau o impunătoare biserică cu hramul "Sfântul Nicolae". Arhitectura bisericii, atât cât se mai poate vedea, are forma de bazilică, cu încăperi separate de coloane, în partea superioară având două turle, una pe naos, iar alta pe pronaos, cu rol de clopotniţă, acestea probabil prăbuşite la cutremurul din 1802. Accesul la clopotniţă se făcea printr-o scară în formă de melc într-un turn adosat pe partea de nord-vest, care dădea un aspect plăcut alături de contraforţii exteriori şi ancadramentele gotice. Biserica a avut un destin tragic. Între 1731 şi 1753 a fost învelită, zugrăvită şi refăcută tâmpla de jupân Vasilache Frumuşica, apoi de fiul său, Dragomir. În timpul evenimentelor din 1821, autorităţile otomane prezente în Târgovişte au transformat-o în geamie, pentru ca la retragere să o incendieze. Ulterior, lăcaşul a fost refăcut de credincioşii comunităţii din zonă, dându-i hramul "Sf. Împăraţi Constantin şi Elena". Cu toate acestea, după 1845 a ajuns în ruină, într-un oraş care decădea continuu în nostalgia strălucirii de altădată. După cum se poate vedea în fotografia de epocă, la 1900, biserica era părăsită. Abia la 1919, compozitorul român George Enescu a contribuit la învelirea bisericii, aşa cum arată în prezent.