Biserica veche a Schitului Măgureanu din Capitală

Prima biserică din piatră de pe movila împădurită (măgura) ce străjuieşte Parcul Cişmigiu din Capitală a fost ridicată pe la 1751-1752 de către marele logofăt Constantin Văcărescu şi soţia sa, fiica vornicului Iordache Creţulescu şi a doamnei Safta, născută Brâncoveanu. De altfel, locul bisericii se afla în apropierea locuinţei familiei Creţulescu, soţia ctitorului, al cărei nume poate fi legat de hramul lăcaşului, "Intrarea Maicii Domnului în biserică". Biserica nu a fost finalizată de primii ctitori, dar iniţiativa a fost preluată de fiica lor, Maria, împreună cu soţul ei, marele ban Mihai Cantacuzino Măgureanu. După cutremurele din 1802 şi 1828, biserica s-a deteriorat foarte mult, astfel încât între 1881 şi 1884, prin grija Epitropiei, a fost refăcută în forma în care se găseşte în prezent. Arhitectura cu influenţe neogotice şi neoclasice este complet diferită faţă de cea a bisericii iniţiale în care se găseau elemente de arhitectură brâncovenească, coloane la intrarea în exonartex, după cum întâlnim la Stavropoleos sau Colţea.