Bisericuţele Mănăstirii Agapia în perioada interbelică

La începutul sec. XIX-lea, mitropolitul Veniamin Costache al Moldovei orânduia ca aşezămintele monahale de la Agapia şi Văratec să fie de maici. Chiar dacă la început Văratecul a fost legat de Agapia, aşezământul înfiinţat de schimonahia Olimpiada s-a dezvoltat rapid, spre mijlocul sec. al XIX-lea având deja câteva sute de maici. Aşa se face că, pe la 1817, la o distanţă de 150 m de biserica mare a mănăstirii, în cimitir, s-a ridicat o bisericuţă de lemn. Trei decenii mai târziu, pe locul acesteia s-a zidit o frumoasă biserică, cu hramul "Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul", cu trei încăperi şi un pridvor închis pe colţul de sud-vest. Pentru că numărul vieţuitoarelor crescuse mult, tot la mijlocul sec. al XIX-lea, în partea de sud a mănăstirii, stareţa Eufrosina Lazu a ridicat o biserică cu hramul "Schimbarea la Faţă", în acelaşi stil arhitectonic şi cu aceleaşi turle din lemn îmbrăcate în tablă. Fotografiile de epocă surprind cele două bisericuţe ale Văratecului aşa cum arătau în anul 1929.