Bisturiul cuvântului şi sabia ucigaşă

Acum, către sfârşitul verii, ar trebui să ne bucurăm de roadele pământului şi de lumina blândă de august, în aşteptarea noului an bisericesc. Sărbătoarea creştină din ziua a 29-a a lunii a opta ne face iarăşi să cădem pe gânduri, prin dramatismul evenimentelor şi deznodământul ei însângerat.

Răsună parcă mai intens în adâncul fiinţei noastre glasul Sfântului Ioan, Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului: Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor. Asemenea profeţilor din vechime, el poartă curajos sabia Duhului şi privirea sa, care a văzut cerurile deschise în lumina Preasfintei Treimi, pătrunde până la despărţitura dintre suflet şi duh. La râul Iordanului, Sfântul Ioan este un chirurg al Duhului: el identifică bolile sufleteşti ale oamenilor, le tratează cu bisturiul fin al cuvântului dumnezeiesc şi le curăţă prin botezul pocăinţei, pregătindu-le pentru marea întâlnire cu Mântuitorul Hristos. Înainte de a descoperi legile gravitaţiei universale sau principiile termodinamicii, oamenii au cunoscut că Dumnezeu a pus în lumea creată de El legea morală. Sub forme diferite, această lege a firii apare pretutindeni, la toate neamurile, însă pe muntele Sinai Domnul Dumnezeu i-a dăruit lui Moise tablele Legii, cu cele Zece porunci, spre dreapta povăţuire a poporului ales. Mai târziu, Sfântul Apostol Pavel va exprima teologic acest resort imanent de existenţă a lumii: Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege, ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără... (Romani 2, 14-15). Atunci când oamenii respectă această rânduială imanentă a firii, au parte de bucurie şi de binecuvântare: Fericiţi toţi cei ce se tem de Domnul, care umblă în căile Lui. Rodul muncii mâinilor tale vei mânca. Fericit eşti; bine-ţi va fi! (Psalm 127,1-2). Încălcarea legii morale tulbură viaţa tuturor, apar conflicte în societate şi chiar natura înconjurătoare suferă din cauza fărădelegilor umane. Privind către ordinea socială din lume, observăm că straturile mai de jos sunt mai atente la respectarea legii firii, ispita încălcării acesteia fiind mai frecventă la vârf. Puternicii zilei îşi închipuie uneori că fiind deasupra semenilor lor pot să se ridice şi mai presus de legea Domnului. Libertatea lor se extinde atât de mult, încât nu doar restrânge libertăţile supuşilor, ci ameninţă chiar temeliile moralei. Ce mai înseamnă pentru regele Irod poruncile din Decalog: Să nu ucizi!; Să nu furi!; Să nu fii desfrânat!? Le-a încălcat pe toate dintr-odată şi devine fiară atunci când i se aminteşte. Are puterea sabiei şi o foloseşte, ca toţi tiranii din istorie, cu viclenie şi violenţă criminală. Însă legea lui Dumnezeu nu se lasă batjocorită de oţelul ucigaş al sabiei unui rege desfrânat. Jertfa profetului nevinovat este mai tare decât moartea şi restabileşte dreptatea cea de sus. Şi prin moartea sa, Sfântul Ioan Botezătorul este un înaintemergător al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Mielul cel nevinovat care ridică păcatele lumii. Evanghelia este mereu profetică şi arată lumii că biruinţa nu este a brutalităţii şi a violenţei, ci a iertării, păcii şi iubirii dintre oameni în lumina Preasfintei Treimi. De aceea, în bisericile noastre, Sfântul Ioan Botezătorul este prezent în icoana Judecăţii din urmă, alături de Judecătorul cel Drept şi de Preacurata Maică a Domnului.