Bolnavii de Alzheimer, lipsiți de susținere post-diagnostic

În România, bolnavii diagnosticați cu boala Alzheimer sunt lipsiți de susținere după stabilirea diagnosticului, atât în cadrul familiei, cât și în comunitate. Aceasta este concluzia reprezentanților Societății Române Alzheimer, care apreciază că în acest sistem deficitar de management al bolii intervin mai ales incapacitatea familiilor de a face faţă situaţiei generate de stabilirea diagnosticului și dificultăţile de a se organiza pentru a îngriji persoana suferindă. „Este un moment psihologic foarte greu pentru persoana afectată şi pentru familia ei. Atunci începe un proces destul de lung şi de dureros pentru familie, în care ar trebui să se adapteze la boală, să încerce să «trăiască» bine cu ea, să facă tot ce trebuie pentru ca să-şi menţină o calitate a vieţii şi evoluţia să fie blândă şi simptomatologia să fie atenuată, astfel încât, totuşi, persoana şi familia să-şi menţină activităţile şi o viaţă în condiţii adecvate pentru foarte mult timp. La celălalt pol, în momentul în care boala evoluează, lipsesc serviciile de îngrijire, atât cele din comunitate, cât şi cele de tip instituţional”, a declarat dr. Cătălina Tudose, președintele Societății Române de Alzheimer.

Potrivit acesteia, în cele mai multe zone ale ţării lipseşte reţeaua de suport medical şi social la nivelul comunităţii. Oamenii nu au unde să se adreseze şi amână consultul medical, astfel nu se stabileşte un diagnostic şi nu se iniţiază tratamentul adecvat, toate acestea ducând la creşterea costurilor pentru tratarea bolii. Datele statistice arată că în România sunt înregistrate oficial în jur de 300.000 de persoane diagnosticate cu boala Alzheimer.