„Bradul” care a rodit

Data: 19 Noiembrie 2026

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 224-225

„Pe la mijlocul secolului al XVII-lea se nevoiau numeroși sihaștri în pădurile seculare de pe valea Sihăstriei și în Munții Sihlei. Dintre ei, unii erau cu totul sporiți în post, în rugăciune și în bucuria Duhului Sfânt. Singura lor întristare era lipsa unui schit în apropiere, unde să asculte Sfânta Liturghie și să se împărtășească cu Trupul și Sângele lui Hristos.

În anul 1655 șapte ieroschimonahi bătrâni cu metania din Mănăstirea Neamț, ucenici ai Cuviosului Atanasie Sihastrul, care se nevoiau în apropiere, s-au sfătuit să întemeieze un schit de lemn în Poiana lui Aftănas, în cinstea Maicii Domnului, spre mângâierea tuturor sihaștrilor.

Deci, făcând priveghere de toată noaptea și alegând locul pentru biserică, au pus icoana Maicii Domnului într-un brad și, îngenunchind în fața ei, i-au cerut ajutor și binecuvântare de începerea lucrului. Apoi s-au rugat Prea­sfintei Fecioare să fie ocrotitoarea acestui sfânt lăcaș și a tuturor sihaștrilor ce se vor nevoi aici în plăcere de Dumnezeu, izbăvindu-i cu rugăciunile ei de foc, de primejdie, de dezbinare și de toate ispitele diavolului. La urmă au pus acest legământ: Să nu îngăduie Maica Domnului în locul acesta pe cei ce vor săvârși păcate trupești, pe cei ce vor avea pungă osebită și pe cei ce vor îndrăzni să mănânce carne în acest schit.

Legământul celor șapte sihaștri a fost întărit în același an de episcopul Ghedeon de Roman, care a înălțat aici o mică biserică de lemn cu hramul Nașterea Maicii Domnului. Așa a luat ființă Schitul Sihăstria în mijlocul acestei vestite vetre isihaste, ca o adevărată oază duhovnicească. Primii viețuitori în acest schit au fost înșiși cei șapte sihaștri cu ucenicii lor: Iosif, Partenie și Pavel. Mai târziu s-au adăugat și alți iubitori de liniște.

În schit se ducea o desăvârșită viață de obște, cu pravilă după rânduiala Sfântului Munte. Duminica și în sărbători se făcea priveghere de toată noaptea și se săvârșea dumnezeiasca Liturghie.”

(Cuvinte ale sfinţilor români, pr. Narcis Stupcanu)