Braşoavele

▲ În dicţionare este înregistrată expresia a spune braşoave, având semnificaţia de „a povesti despre lucruri închipuite, a spune minciuni“ ▲

Câteva enunţuri de pe internet referitoare la campania electorală readuc în circulaţie un termen din vocabularul expresiv al limbii române însemnând „minciună“, „laudă exagerată“: „Fabrica de braşoave“, „Praf în ochii proştilor care mai cred asemenea braşoave“, sau, cu un joc de cuvinte, „Dr. Bodnar, un nou braşoave-an la Sighet“ (despre un candidat la parlamentare). În dicţionare este înregistrată expresia a spune braşoave, având semnificaţia de „a povesti despre lucruri închipuite, a spune minciuni“. Iar una din explicaţii plasează enunţul în istoria publicităţii autohtone: „braşoave“ au fost numite laudele prin care îşi prezentau mărfurile (făcându-le reclamă) negustorii din Braşov ce cutreierau Moldova şi Muntenia, punct de vedere ce se susţine şi prin faptul că, în Dicţionarul Academiei, unde este discutat termenul, se fac trimiteri la texte (şi scriitori) din Vechiul Regat. Ideea de „minciună“ este ilustrată şi de contextul „a-i face cuiva o braşoavă“, însemnând „a-l înşela pe cineva“. După un lexicograf ieşean, August Scriban, există şi o altă motivaţie, referitoare la o anumită marfă: braşoave era (şi) denumirea unui fel de covrigi cu sare specifici aceluiaşi oraş, cuvântul suferind o evoluţie semantică ca şi termenul gogoşi, numele unui fel de „prăjituri“, făcute dintr-un „boţ“ de aluat care, „fripte“ în ulei încins, se umflă (să ne aducem aminte, aşadar, de... „gaura covrigului“). Prin urmare, înfăţişarea acestor prăjituri, înşelătoare, a provocat accepţia figurată de „minciună“ a termenului gogoaşă. Pe lângă „a vinde gogoşi“, după „a spune minciuni“, s-a ajuns chiar la „a spune gogoşi“ (la Negruzzi, Alecsandri, Caragiale). Braşoavele „minciuni“ sunt prezente şi astăzi în formulări sarcastice din mass-media, termenul fiind utilizat şi cu sensul de „vorbe de clacă“, „vorbărie inutilă“, de exemplu cu referire la sport („Braşoave la Braşov“, sau „Oltenii n-au timp de braşoave“), dar şi la alte domenii: „«Braşoave» comerciale, oferite ca soluţii pentru transplant“. Prezintă interes o formulare, neînregistrată până acum în dicţionare, al cărei aspect de zicală se datorează evocării ocupaţiei celor care caută anumite... potcoave (cele de cai morţi): „împrăştie braşoave şi-adună potcoave“, o expresie echivalentă celei care aminteşte faptul că ceea ce semeni aceea culegi. Dar, referindu-ne la oraşul de la al cărui nume au pornit braşoavele „minciuni“, trebuie să consemnăm faptul că putem găsi o reabilitare în domeniul istoriei comerţului: pentru a identifica mărfurile tipice de Braşov (în special fierărie), s-a folosit termenul braşovenie, la fel fiind numită şi „prăvălia cu mărfuri de Braşov“; în aceeaşi situaţie se află şi un alt termen, acela de lipscănie „mărfuri de Lipsca, în special pânzeturi“, respectiv „prăvălia lipscanului“ (Lipsca este numele vechi, popular, al oraşului german Leipzig). Iar, pe de altă parte, să ne amintim că, din neîncrederea ţăranului de pe vremuri, şi alte oraşe şi-au asociat numele, în zicători glumeţe, cu posibilitatea înşelătoriei sau a virtualului pericol: capitala are, pentru valahi, prestigiul de loc cu primejdie pentru avere: „Bucureşti, Bucureşti, punga scutureşti“. Iar pentru cei din sud-estul ţării acelaşi renume îl au cele mai importante oraşe din zonă: „Galaţi, Brăila, oraş frumos, te duci călare şi vii pe jos“.