Bucuria credinței, mărturisiri și epistole de demult (III)
Redăm în continuare rânduri epistolare în care regăsim bucuria întâlnirii dialogale a părintelui Benedict Ghiuș și a monahului cărturar Nicolae de la Rohia, trăitori autentici ai cinului monahal în vremuri de grea încercare. Răvașele expediate sau primite ca răspuns al acestor personalități eclesiale și culturale sunt pilduitoare pentru noi, cei de astăzi. Consemnăm de asemenea rânduri primite de către părintele arhimandrit Benedict Ghiuş de la alți monahi sau credincioși care își exprimau recunoștința și bucuria că au primit de la acest admirabil monah iubitor de Dumnezeu și de oameni binecuvântare și povețe pline de substanţă. Sunt mărturisirile unor suflete mari, pline de frământări, dar şi de‑o covârşitoare şi nobilă credinţă. Bogăţia epistolară a arhimandritului Benedict Ghiuș este un adevărat tezaur de cuvinte. Prezentăm aceste slove cu poveţe şi rânduieli monahale, întru bucuria folosului pentru iubitorii de viață duhovnicească.
Rohia, 12 octombrie 1981
Preacuvioase şi mult iubite Părinte Arhimandrit,
Vâam trimis un mandat poştal al surorii Ana Muţ pentru pomenirea ei la slujbe. După cum vâam mai scris, sora Ana face ascultare la bucătărie, unde are de lucru din greu de la 6 dimineaţa până seara la 10. La noi vin foarte mulţi oaspeţi şi e de lucru la bucătărie neîncetat. Din această pricină sora Ana nu poate participa la slujbe. E foarte mâhnită şi doreşte mult să fie trecută în pomelnic la Cernica în continuare. Vă rugăm din toată inima şi ea şi eu să ne confirmaţi foarte pe scurt primirea mandatului şi a rândurilor de faţă, precum şi până la ce dată este valabil pomelnicul odată cu primirea acestuia. Vă cerem iertare pentru supărarea pe care vâo facem, vă mulţumim şi vă sărutăm dreapta.
Cu cele mai bune urări de sănătate şi cu smerită și fiască plecăciune,
Al Preacuvioșiei Voastre devotat, recunoscător şi smerit fiu duhovnicesc,
Nicolae, monahul
Rohia, 16 noiembrie 1982
Preacuvioase şi mult iubite Părinte,
Prin bunăvoinţa părintelui Nicolae Leşe îmi îngădui să vă transmit respectuoasele mele urări de grabnică şi deplină însănătoşire. Am aflat cu mare bucurie că vă simţiţi acum mai bine. Vestea, după cum uşor vă puteţi închipui, mi‑a umplut inima de veselie. Slăvit fie Domnul!
Toţi aici ne bucurăm de ameliorarea stării Preacuvioșiei Voastre şi ne rugăm fierbinte lui Dumnezeu să vă fie dăruită perfectă sănătate spre mulţumirea tuturor celor, atât de numeroşi, care vă iubesc, vă poartă recunoştinţă şi cel mai adânc respect. Vă rog să credeţi că nu trece nici o zi fără să mă gândesc cu cea mai adâncă şi mai respectuoasă şi recunoscătoare afecţiune la Preacuvioșia Voastră, rugându‑mă Domnului să vă răsplătească tot binele ce mi‑aţi făcut.
Al Preacuvioșiei Voastre smerit, devotat şi recunoscător fiu duhovnicesc,
Nicolae, monahul
25 ianuarie 1983, Rohia
Mult stimate Părinte Benedict,
Eu vreau să vă mulţumesc pentru bunătatea ce aţi avut‑o faţă de mine, eu nu am mai îndrăznit să vă scriu. În anul trecut eu am fost în concediu şi scrisoarea Sfinţiei Voastre a sosit la Birou şi au uitat de ea şi nu mi‑a dat‑o până în luna lui septembrie sau începutul lui octombrie.
Şi după aceea mi‑a fost ruşine să vă mai scriu până acum ce mi‑a spus părintele Niculae că i‑a scris părintele Benedict şi atunci m‑am bucurat şi iar v‑am trimis dacă sunteţi aşa de buni cu mine să mă mai pomeniţi la Sfânta Liturghie.Pentru că eu cel mai mult am această ascultare numai la bucătărie de când am intrat în această sfântă mănăstire. Şi nu pot să iau parte în fiecare zi la Sfânta Liturghie.De aceea mă rog şi către sfinţia Dumneavoastră să vă rugaţi pentru mine.
Eu vă doresc şi rog pe Bunul Dumnezeu să vă dăruiască sănătate şi zile multe şi îndelungate.
Cu multă stimă şi respect,
Sora Ana
14 martie 1983
Preacuvioase Părinte,
Aflat de câteva zile în Bucureşti şi înainte de a intra în spital pentru un control, vă adresez – poate prea timpuriu – sincerele şi respectuoasele mele urări. Multă sănătate!
Al Preacuvioșiei Voastre devotat şi recunoscător fiu duhovnicesc.
Cu dragoste întru Domnul,
Smeritul monah Nicolae
Preacuvioase şi mult iubite Părinte Arhimandrit,
Vă sărută dreapta cu adânc respect, cele mai sincere urări de sănătate şi cu dragoste întru Domnul,
Al Preacuvioșiei Voastre smerit, devotat şi recunoscător,
Nicolae, monahul (pe dinafară isihast, pe dinăuntru şi pe la Viaţa Românească şi altele: căutător de slavă deşartă).
Părinte dragă,
Cele mai calde urări de ziua numelui şi mulţumiri pentru aleasa ospitalitate cu care ne‑aţi bucurat la Bucureşti. Voiam să vă scriu mai mult printr‑o ocazie care a căzut în... zăpadă. Nici vorbă că n‑am uitat problema bursei, dar sunt anumite greutăţi deoarece studiul la medicină aici a fost pus sub legea numerus clausus - nu ajung locurile, şi înscrierile se fac greu. Mai greu este să-i fac pe prietenii mei germani, cu mintea lor exactă, să priceapă că totuşi nu e vorba de medicină. Mă gândesc eventual la o şcoală tehnică sanitară de grad superior.
Părinte, mă rog în fiecare zi ca acele cuvinte ce vi le‑am spus la Patriarhie să vă cucerească inima, că, deşi sărace, au fost spuse din inimă. De Paştele apusean vrem să ne ducem la Chevetogne. Daniel pleacă pe la 3 aprilie în ţară, deşi la scrisorile lui, cerând găzduire, nimeni nu i‑a răspuns.
Sărut mâna Părinte,
Varlaam păcătosul