Bucuria credinței, mărturisiri și epistole de demult (IV)

Purtarea de grijă a credincioșilor și do­rința lor de a se îm­părtăși de binecuvântările, rugăciunile și Tainele Bisericii lui Hristos nu se limitează doar la etapa pregătirii, ci se mențin și după primirea dumnezeieștii Împărtășanii, prin cultivarea virtuților. Pentru cei doritori și iubitori de Dumnezeu, întâlnirea cu preoți și monahi îmbunătățiți duhovnicește a reprezentat dintotdeauna o mare bucurie. Sunt nenumărate culegeri de texte în care sunt așezate istorisiri și cuvinte pilduitoare din viața călugărilor, mai ales a sihaștrilor. Rândurile regăsite în bogatul tezaur epistolar al părintelui arhimandrit Benedict Ghiuș, trimise sau primite de acest admirabil monah iubitor de Dumnezeu, de la clerici renumiți și de la numeroși credincioși care își exprimau permanent recunoștința și bucuria, aparțin acestei literaturi creștine mărturisitoare.

 

14 iulie 1984

Preacuvioase Părinte Benedict,

V‑au căutat nişte binefăcători - o doctoriţă Viorica şi soţul său - şi n‑au putut să vă vadă. Ei vă trimit nişte miere pentru starea de nesănătate pe care o aveţi. O trimit acum pe o altă creştină, sora Viorica. Poartă acelaşi nume cu doctoriţa, dar este o altă persoană, care îl îngrijeşte pe Lucian, fratele meu. (…) Încercaţi cu această miere, cred că v‑ar putea ajuta. Vreau să vă văd dacă reușesc, poate în săptămâna ce vine, să vin să vă văd.

Vă sărut mâna.

Cu aceeaşi smerită dragoste,

Arhim. Sofian

14 martie 1979

Cuvioase Părinte Benedict,

Ocrotitorul Cuvioșiei Voastre să Vă însoţească, în aceeaşi lumină cerească şi putere harică, în tot cursul vieţii Cuvioșiei Voastre, aducând de la Tatăl ceresc împlinite fericiri, rugăciunile ce înălţaţi cu adâncă evlavie.

Cu smerenie, Îl rugăm să Vă dăruiască cât mai multă sănătate, pace sufletească şi Sfinte bucurii... bucurii cu El.

Întru mulţi ani paşnici, binecuvântaţi de El.

Evdochia şi Pliniu Grigore (mama şi fiul)

P.S. Vă rugăm respectuos, primiţi adânci şi din inimă mulţumiri pentru atenţiile duhovniceşti. Sfântul Calinic să Vă ajute.

 

Preacuvioase Părinte Benedict,

Venim, în acest splendid timp de primăvară, să Vă aducem vii şi negrăite mulţumiri pentru bucuria sufletească ce ne‑aţi dăruit‑o prin Sfânta Euharistie primită acolo, la Sfânta Mănăstire Cernica, unde Sfântul Calinic şi‑a trăit viaţa monahală, iar azi Cuvioșia Voastră trăiţi într‑o frumoasă şi înălţătoare viaţă spirituală.

Şi noi găsim în puţinele clipe şi destul de rare bucurii Sfinte, în scurtele popasuri duhovniceşti, în jurul Cuvioșiei Voastre, dăruindu‑ne din tot ce doreşte sufletul nostru, plin de nelinişte... tristeţe şi amărăciuni, ce lasă zilnic frământarea din lume...

Vă rog frumos a ierta toate. Cu sensibilitatea mea nu am avut răbdarea dorită şi necesară pentru a culege bunele sfaturi ale Cuvioșiei Voastre. Aţi fost atât de bun cu noi... n’am mai îndrăznit să venim să Vă mulţumim şi așez alături acest modest semn de carte, pe care am uitat să‑l las - odată cu coşuleţul. Nici prezentarea lui n‑a fost cum am dorit... mereu absentă în cele bune cu neliniştea mea şi grija pentru Pliniu... Ce fericit a plecat el de lângă Cuvioșia Voastră.

Amândoi Vă sărutăm dreapta cu adânc respect şi vie recunoştinţă sufletească, rugând pe Cel Atotputernic să Vă dăruiască tot binele dorit şi sănătate.

Evdochia‑Ana şi Pliniu Grigore

Binecuvântaţi Preacuvioase Părinte,

De la început vă pot aduce la cunoştinţă că am primit prin fratele Florin bănuții. Au fost foarte bine veniți. Mi‑a spus Florin că pe 29 iar o să meargă pe la Sfinţia Voastră şi l‑am rugat să vină şi pe la mine şi o să‑i dau ce ne‑ați rugat.

Pe la noi toate sunt bune, Iliuţă face armata în Bucureşti, pe la Drumul Taberei. Am vrut să merg pe la el şi mi‑au spus nişte persoane care au făcut armata că nu‑i fac nici un bine dacă merg, ci chiar mai mult rău îi fac. Și am izbutit şi nu am mers pe la el.

Modest, nepotul meu, fratele Mariei, care a dat examen astă‑vară la Matematică, a primit acum, de curând, răspuns că a reuşit. Tocmai acum pe 24 trebuia să meargă la armată şi cu rezultatul examenului i‑a amânat armata pentru cinci ani. A venit iar în Bucureşti şi stă la mine nu ştiu până când, pentru că le dă şi cămin.

Cu rugăciunile Sfinţiei Voastre, eu sunt foarte bine sănătoasă şi cu serviciul mă împac foarte bine, deşi sunt toată ziua prinsă.

Alte noutăți nu prea am.

Cu smerite metanii vă sărut mâna,

Epraxea Nichitean

Preacuvioase Părinte,

Blagosloviți

Vă trimit nişte daruri prin maicile mele. V‑a căutat conserve Robert şi nu a găsit. L‑am rugat şi pe domnul Nicolaie (acela care se spovedeşte la Sfinţia Voastră) să caute, şi tot n‑a găsit. Două bucăţi sunt din partea dânsului. El a mers la spital, la operaţie. Poate puteţi să‑l pomeniți la rugăciune şi pe Modest pentru reușita la serviciu, că l‑au înştiinţat că o să se elibereze un post în Bucureşti şi l‑ar prefera pe el.

Preacuvioase Părinte, vă mai rog frumos dacă puteţi să le primiţi pe maici la Sfinţia Voastră, la mărturisire, că sunt şi ele tot ca Sfinţia Voastră, de aceeași suferinţă cu stomacul şi numai Sfinţia Voastră le veți putea înţelege suferinţa lor. Vă rog eu din adâncul inimii. Dacă aveţi novoie de ceva, spuneţi‑le lor că vă cumpăr şi‑l trimit pe Iliuţă, că tare mult ţine şi el la Sfinția Voastră.

Cu smerenie şi mult respect, vă sărut mâna cerându‑mi scuze că poate prea mult vă supăr,

Epraxea Nichitean

 

18 decembrie 1976

Blagosloviţi Preacuvioase Părinte!

De la început îmi cer mii de scuze că a trecut o vară întreagă şi eu nu v‑am putut vizita. Am aflat doar de la fiii duhovniceşti ai Sfinţiei Voastre noutăţi. Fratele Florin mă ţine la curent.

Cauza este programul meu de la serviciu: 12 ore, zi de zi. Biserica este destul de aglomerată. Aşa că vă închipuiţi ce obosită pot să fiu. Plus de aceasta, parohul Iliescu a stat în spital şi i‑a murit şi soţia şi cred că este foarte tulburat. Eu n‑am ce face, aceasta e crucea mea și trebuie să rabd. Preacuvioase Părinte, pe 17 decembrie am primit 1.000 de lei prin domnul profesor. Nu trebuie să vă iconomisiţi pentru mine, că eu vă înștiinţam când avem nevoie, dar vă mulţumesc pentru strădania ce aţi făcut‑o. Am aflat că vă simţiţi mai binişor şi m‑am bucurat foarte mult. Nu ştiu când voi putea scăpa din datoriile mele zilnice și să vă pot vizita şi primi binecuvântare.

Cu toată smerenia vă sărut mâna şi vă urez sărbători fericite,

Epraxea Nichitean

Preacuvioase părinte,

Traduceam zilele trecute următoarea frază din Dickens: „Dă‑mi, Doamne, amintire veşnic trează”. E o bună rugăciune pentru cei care muncesc ca mine, nemaiavând răgaz să îi vadă pe cei dragi. Deşi vă călcăm pragul atât de rar, ne sunteţi mereu prezent în inimi.

Ai Sfinţiei Voastre supuşi,

Mihai şi Mariana Rădulescu