Buletin de Europa

În 1983 se lansa în România delicioasa comedie „Buletin de București”. Miza, acolo, era obținerea rezidenței în Capitală pe baza unei căsătorii de formă. Filmul a avut și o continuare - azi s-ar numi sequel - „Căsătorie cu repetiție”. Între timp, cenușiile buletine au fost înlocuite cu albele cărți de identitate, iar acum a început preschimbarea acestora în cărți electronice. Miza e mult mai mare decât stabilirea într-un oraș: integrarea europeană cu totul. Un adevărat buletin de Europa, mai ales acum, că am intrat în spațiul Schengen.

Din păcate, așa cum se-n­tâmplă mereu - vezi încă­pățânarea cu care destui conaționali vorbesc despre „milioane” acolo unde e vorba de sute de lei, și asta la 20 de ani de la introducerea „leului greu” - și de data asta unii sunt refractari schimbării, fie din motive conspiraționiste („Ne cipează, ca pe animale!”, „O să ne urmărească din satelit!”), fie chiar invocând probleme de ordin religios. Ca să ne lămurim o dată pentru totdeauna, am mers la sursă: am stat de vorbă cu chestorul de poliție Răzvan-Iulian Jiga, șeful Direcţiei Generale pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (MAI).

La urma urmei, de ce a trebuit să apară aceste cărți electronice de identitate?

În primul rând a existat o reglementare la nivel european pentru alinierea țării noastre la standardul de călătorie, unul un pic mai securizat decât cel pe care îl avem până acum. Este vorba deci de ceva care ne folosește nouă, nu doar ca document de identitate, ci și ca document de călătorie și apoi ca document și mecanism prin care putem să accesăm servicii electronice din mediul online.

Există un termen până la care trebuie să facem această schim­bare?

Da, Uniunea Europeană a stabilit 2030 ca termen limită pentru alinierea la standardul european. Pe lângă nevoia de standardizare, că totuși ar trebui să avem niște standarde comune, să trăim la fel ca toți ceilalți europeni, și ei își doresc ca aceia care vin de la noi din țară, cetățeni români, să prezinte un anumit nivel de încredere atunci când pătrund pe teritoriul lor național. Or, o parte a dovezii acelei încrederi este dată de documentul de identitate. Actualul document, modelul 1997, nu mai prezintă suficiente elemente de siguranță. Este, dacă vreți, o formă de civilizație până la urmă. Să luăm un exemplu banal: dacă vrem să mergem cu trenul de la București la Viena, folosim niște linii cu ecartament standardizat. Altfel, locomotiva nu poate să treacă din România, prin Ungaria, în Austria. Este un standard european și e bine că există!

Ce elemente de siguranță are noua carte de identitate?

Documentul acesta mai mic, nou, format ID3, este manufacturat pe un alt tip de suport. Nu mai este plasticul acela vechi, este un plastic policarbonat, mult mai securizat, mult mai bun, mult mai greu de falsificat. Sunt folosite mecanisme prin care datele personale sunt gravate cu laserul, altfel decât se făceau înainte, este iarăși un element de siguranță, pentru a nu ne fi furată identitatea prin sisteme din păcate oarecum facile la această dată. Gravarea laser este mult mai complicat de reprodus. Țineți cont că au existat documente falsificate utilizând imprimante comerciale. Or, acest nou document nu mai poate fi imprimat acasă, căci tehnologia e diferită, aproape imposibil de obținut. Apoi cipul.

Nimeni nu va fi urmărit cu cipul

O să ne urmăriți cu cipul?

Cipul nu poate urmări pe nimeni, dintr-un motiv foarte simplu: este un dispozitiv pasiv. El nu este alimentat cu energie electrică și, pe cale de consecință, că nu are o baterie în el, nu poate să trimită nimic, adică nu poate să transmită datele privind localizarea.

Dar nu poate fi citit de la dis­tanță?

Doar dacă dispozitivul de citire este la 2-3 milimetri... Însă există oricum elemente care asigură pro­tecția faţă de citirea neautorizată. Practic, trebuie să existe voința deținătorului, altfel cipul nu se poate deschide şi citi. În plus, chiar dacă datele de pe cip ar fi citite, ele nu pot fi replicate, nu pot fi utilizate pentru a ne face rău. Nu poți, de pildă, să te duci să obții un credit de la bancă pe baza lor. Nu poți nici măcar să îl folosești ca document de identitate doar pentru că îl deții.

Chiar, ce se-ntâmplă dacă îți este furată noua carte de identitate sau o pierzi și o găsește cineva?

Dacă își pierde cineva documentul sau dacă este furat, autoritățile sau cei care au nevoie de documentul de identitate folosesc mecanisme automate pentru verificarea corectitudinii datelor, adică se verifică dacă persoana care are documentul este și cea care trebuie să-l dețină de fapt.

Este obligatoriu să-ți faci o nouă carte de identitate electronică?

Nu, nu este obligatoriu, poți s-o păstrezi pe cea veche - până la expirare, desigur. Dar, dacă după anul 2030 o să vrei să călătorești în afara țării, va trebui fie să-ți faci carte electronică de identitate, fie să ai pașaport. Problema nu ar fi neapărat la nivelul cetățeanului, dar există entități, publice sau private, care au pretenția prezentării unor elemente de siguranță în relația cu cel care vine să ceară ceva. Vrea să ceară un credit sau vrea să ceară documente, trebuie să fie identificat cu siguranță. Dacă se duce și își dorește un document privind proprietatea unei case, eu sunt convins că cel care trebuie să îi furnizeze acele elemente vrea să știe că sigur persoana din față este cea care are dreptul să aibă acces la acele documente privind proprietatea.

Pe calea alfabetizării digitale

Care e ritmul actual de înlo­cuire?

Între 10.000 și 14.000 pe zi. Este un ritm foarte bun, dar sperăm să crească, întrucât, cel puțin până în iunie 2026, cartea electronică de identitate este și gratuită, deci ne dorim să acoperim cumva toată plaja de cărți care pot fi furnizate gratuit până atunci, respectiv 3 milioane și jumătate.

Și restul?

Costul noii cărți este de 70 de lei pentru persoanele care nu îndeplinesc condițiile necesare asigurării acestei gratuități. Este vorba de copiii minori până în 14 ani sau cei care, după ce au primit prima carte gratuită, o pierd sau li se fură sau, dintr-un alt motiv decât cel legat de gratuitate, au nevoie de pre­schimbare. După iunie 2026, vom vedea ce soluții se vor găsi, fie pentru asigurarea gratuității, fie pentru reducerea costului.

Gratuitatea, în momentul de față, e asigurată prin fonduri de unde?

Fonduri externe. Nerambursabile, prin PNRR, și sunt disponibile conform mecanismului de finanțare doar până atunci. Ca orice proiect, și acesta are un început și un sfârșit.

Ce trebuie să fac ca să mă încadrez în program?

Începând de mâine sau începând de astăzi, oricând, pe baza unei cereri, nu există o condiție pentru a vă preschimba cartea de identitate, chiar dacă este încă în termenul de valabilitate. Cetățeanul intră pe portalul de servicii al MAI, https://hub.mai.gov.ro/, în mod gratuit, din internet, de acasă, de pe telefon, de oriunde, și își face o programare pentru preluarea datelor necesare cărții electronice de identitate. În ziua şi la ora fixate, merge la Biroul de Evidență a Persoanelor selectat, care nu e obligatoriu să fie cel din localitatea de domiciliu.

Înțeleg că noua carte va îmbu­nătăți semnificativ relația cu instituțiile statului.

Da! Unele servicii ce pot fi accesate utilizând cartea electronică de identitate sunt deja implementate. Spre exemplu, cele care implică dovada domiciliului. Un astfel de serviciu este deja furnizat prin intermediul hubului de servicii al MAI, utilizând cartea electronică de identitate ca mijloc de acces în acel portal de servicii. Și, bineînțeles, pregătim și partea de modificare a domiciliului, dacă te muți la altă adresă sau în altă localitate să nu mai fii nevoit să-ți schimbi cartea, așa cum se întâmplă acum. Am discutat deja și cu cei de la ANAF și se construiește mecanismul de autentificare pentru platformele care vizează zona de plată, impozite și taxe.

Biroul de Evidență a Populației este în subordinea MAI, dar funcționează în cadrul primăriilor. Cum colaborați cu primăriile pentru această complexă și importantă schimbare a cărților de identitate?

Cu primăriile lucrăm bine, zic eu... Cu majoritatea primăriilor... Sunt și situații în care anumite chestiuni punctuale, obiective, spunem noi, împiedică o preluare un pic mai ridicată a cererilor de documente de identitate. Sunt zone unde oamenii nu au suficiente cunoștințe digitale pentru a furniza acest serviciu, inclusiv la nivelul funcționarilor. Mai sunt și localități cu extrem de mulți oameni, dar un număr limitat de birouri de evidență, care nu fac față cererilor. Există și localități mai mici sau cu mai puțină preocupare pe zona de digitalizare, care cumva nu reușesc să furnizeze suficiente astfel de cărți. Și e păcat.

Apropo, unde se produc fizic cărțile?

În România, integral. Blanchetele, cum se numesc, adică suportul fizic, sunt fabricate de Imprimeria Națională a României, iar personalizarea documentului, adică punerea datelor personale pe blanchete, se face de către Ministerul de Interne într-o entitate extrem de bine protejată. Cu alte cuvinte, întreg fluxul de pro­ducție, personalizarea și toată zona de IT sunt foarte bine securizate de către entități ale statului român.

Sunteți mulțumit de felul în care se promovează această schim­bare?

Sunt foarte mulțumit. Prin efortul colegilor noștri din zona de relații publice, din zona de evi­dență a persoanelor, puțin și din zona de IT, încercăm să sprijinim această cauză, plus partenerii, fie că vorbim de mass-media, fie că vorbim de dvs., și vă mulțumim, prin intermediul Bisericii, parteneri instituționali, descoperim acum și parteneri din mediul academic, chiar ONG-uri care ne susțin. Nu este un efort simplu, pentru că există un decalaj digital între noi și celelalte țări europene, adică din punctul de vedere al alfabetizării digitale. Cu alte cuvinte, mai avem de înțeles, la nivel de popor, beneficiile digitalizării, astfel încât ele să fie asimilate cu mai multă ușurință.

Biserica a fost întotdeauna favorabilă progresului L-am întrebat pe preotul militar Felix Iulian Radu, șeful Sec­ției asistență religioasă din cadrul MAI, cum se văd lucrurile acestea din punct de vedere religios. Există vreun motiv sau vreun pretext ca oamenii să refuze aceste documente moderne pe criterii religioase? Nu. Biserica nu are nimic împotriva progresului. Ea a fost întotdeauna pentru știință, pentru progres, dovadă și atitudinea față de transplantul de organe. Să nu uităm că evidența informatizată a persoanei a fost făcută la templu încă din vechime, după aceea noi, în Biserică, am făcut evi­dența acestui neam în hrisoave, în registrele mitricale, cum erau numite, în care se înregistrau cununiile, nașterile, botezurile, înmormântările, deci toate evenimentele importante ale neamului sunt consemnate în registrele de evidență informatizată a persoanei ținute de preotul din sat! Hris­tos, chiar, Se naște în condițiile unui eveniment care ține de administrarea Imperiului Roman prin declararea recensământului de către Octavian Augustus, când Maica Domnului coboară de la Nazaret în Betleem, în cetatea din care i se trăgea neamul, ca să se înscrie, adică să respecte rânduiala, nu are ce să aibă împotrivă. Sfântul Apostol Pavel avea un act de evidență din partea Imperiului Roman de culoare albastră. Cine deținea acest portofoliu albastru era socotit cetățean roman și avea anumite privilegii. Iar noi suntem privilegiați, ca Biserică, să fim partenerii unei instituții serioase și temeinice ca Ministerul Trebilor din Lăuntru, cum se numea odată, și trebuie să fim un partener așa cum a fost Biserica întotdeauna. De acord, dar, știți, există o diferență între informatizat și informatic. Partea electronică are ceva diavolesc în ea? Nu, absolut nimic. Tot ceea ce este zămislit de mintea umană și e folosit în scopuri folositoare umani­tății este cu binecuvântarea lui Dumnezeu. E ca și cu energia nucleară: poți să faci o bombă, dar poți să dai și curent electric. Iar noi avem preoți luminați, călugări luminați, ierarhi. Știu cazuri de ierarhi care și-au făcut deja cartea de identitate electronică. Era și domnul general de față când am vorbit cu oameni din Biserică care și-au făcut demult cărțile electronice de identitate, acestea noi, și eu am de gând să-mi fac, sunt mulți care-și fac. Cum vă explicați atunci această rezistență a unora dintre drept credincioși? Știți cum spunea un poet de-al nostru (George Coșbuc, n.r.), „Uşor conduci pe-un om netot,/ Dar mai uşor pe cel cuminte,/ Pe-un semidoct nici tu, Părinte,/ Nici zeii cerului nu pot”. Lăsați-i în ignoranța lor, pentru că dacă n-au alte preocupări și alte ascultări, ei își caută de lucru. Pentru că diavolul, atunci când nu-i dai minții să lucreze, vine el și spune: „Boierule, n-ai de lucru?” Și-ți dă el ce să rumegi și să procesezi. Unui om credincios nu îi este teamă de diavol. Diavolul nu are putere decât să ne sperie. Aceștia sunt niște speriați, scu­zați-mă, care au terminat toate ale Duhului și se ocupă de cele ale cărților de identitate! Du-te și roagă-te! Haideți să nu facem un caz dintr-o minoritate din aceasta care nu are ascultări. Deci spuneți că n-ar fi mulți. Nu-s mulți, dar sunt vocali. Oamenii cuminți își văd de lucru. Călugării noștri simpli își văd de ascultări, merg cu oile, sapă în grădină, se roagă, au alte treburi decât să se ocupe de asta. Aceștia puțini, dar vocali, sunt tot timpul pe Facebook, postează despre cărțile de identitate. Păi, dacă nu-ți place tehnica, aruncă-ți telefonul și lasă-ne-n pace! Pe mine mă apucase o sfântă revoltă, încât am plecat de la o întâlnire cu ei ca să nu sar și să le spun câteva să le meargă fulgii! Mergi cu metroul? De ce? Dacă nu iubești tehnica, ia-o pe jos! Biserica a fost întotdeauna pentru progres. Cei mai mari oameni de știință au fost ai Bisericii, tiparele au apărut în biserică, primele cărți la fel, deci Biserica este un factor de progres social, cultural, științific chiar.