Cancerul şi viaţa creştinului

La începutul lunii februarie s-a sărbătorit ziua dedicată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) pentru lupta împotriva cancerului. Această maladie reprezintă o problemă importantă de sănătate atât pentru faptul că este cea mai frecventă cauză de mortalitate din lume (unul din opt oameni moare de cancer şi acest raport tinde să crească), dar şi pentru motivul că 40% din cancere pot fi prevenite.

Potrivit OMS, "cancerul este un termen generic pentru un grup mai mare de 100 de boli ce pot afecta orice parte a corpului, fiind sinonim cu denumiri ca tumoare malignă sau neoplazie". Cancerul reprezintă o singură celulă care, în urma unor modificări ce survin în metabolismul ei, îşi pierde funcţiile normale, păstrându-şi doar capacitatea de diviziune. În mod normal, o celulă care suferă modificări ce îi împiedică activitatea normală intră într-un proces denumit apoptoză sau moarte celulară programată. Astfel, ea va dispărea fără probleme, fără ca disfuncţia proprie să aibă repercusiuni asupra întregului organism. Însă o celulă devenită canceroasă "fentează" aceste procese de autoreglare internă, multiplicându-se încontinuu, fără să-şi mai îndeplinească funcţiile normale. Ea nu mai răspunde nici la stimulii de autoreglare internă ai organismului, multiplicându-se încontinuu, anarhic, fără a-şi îndeplini şi funcţiile normale, înlocuind şi dislocând ţesuturile normale. Dacă în mod normal, celulele au inhibiţie de contact, adică un fel de reguli de politeţe ce le dictează ordinea, celulele canceroase nu se opresc la contactul cu alte celule, ci se suprapun, pierzându-şi orientarea. Ele tind să consume resursele energetice ale organismului, dezvoltându-se fără sens, fără rost, s-ar putea spune într-un mod egoist şi nepoliticos. Crescând în dimensiuni, cancerul invadează anumite părţi ale corpului sau, cu ajutorul sistemelor circulante din corp, se răspândesc în mai multe organe, metastazând şi ducând la distrugerea completă a organismului. Tutunul omoară unul din trei oameni Cancerul apare în urma interacţiunii dintre factorii genetici ai unei persoane şi mai multe categorii de agenţi externi. Aceste principii denumite carcinogeni pot fi fizici, ca radiaţiile ultraviolete şi ionizante, chimici, exemplul cel mai cunoscut fiind substanţele din fumul de ţigară, şi biologice, ca infecţiile cu anumite virusuri, bacterii sau paraziţi. Potrivit OMS, tutunul este singura cauză importantă prevenibilă de cancer din ziua de azi. El este responsabil pentru 80%-90% din totalul de cancere pulmonare şi 30% din morţile cauzate de cancer. Însă se presupune că efectele negative sumate ale tutunului cauzează unul din fiecare trei decese. Alături de fumat, sunt produse alimentare care cresc riscul de a face cancer prin consum excesiv. Acestea sunt alcoolul, grăsimile prăjite, carnea roşie sau congelată, sarea, orice aliment depozitat în condiţii precare (prin infestarea cu ciuperci ce produc aflatoxină). În acelaşi timp, o greutate corporală normală, o dietă bogată în fructe şi legume şi o activitate fizică moderată, dar zilnică, sunt factori protectori, anticanceroşi. În aproape o cincime din cazuri, cancerul este o boală cu transmitere preponderent sexuală. Aceasta se întâmplă prin inocularea cu virusurile hepatitice B şi C care afectează ficatul sau cu tulpini carcinogene de virus papilomatos uman, care poate provoca cancerul de col uterin, aceasta fiind prima cauză de mortalitate prin cancer la femei în România. Cancerul se poate preveni prin evitarea factorilor de risc şi promovarea factorilor protectori sau se poate trata dacă este depistat în faze incipiente. De aceea, un rol important îl joacă educaţia sanitară, fiecare persoană autosesizându-se când observă orice modificare persistentă apărută în funcţionarea propriului organism. De asemenea, pentru descoperirea formelor incipiente de cancer de sân, de col uterin sau de colon se folosesc metode de screening, de verificare periodică a populaţiei. Prin tratarea unui cancer incipient se ajunge la rate de vindecare de până la 100%. Apariţia cancerului este dependentă şi de păcat Legătura dintre cancer şi păcat se observă foarte bine din modul de apariţie al cancerului. Deşi uneori are legătură cu firea alterată a omului, fără legătură directă cu păcatul, apariţia cancerului este de cele mai multe ori dependentă de păcat. Mortalitatea legată de fumat depăşeşte 30% din numărul de morţi, reflectând foarte bine cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care spune că "plata păcatului este moartea". Ceilalţi factori care promovează cancerul sunt în opoziţie cu modul de viaţă sugerat de Biserica Ortodoxă, care recomandă moderaţia în toate, inclusiv în alimentaţie. Un exemplu foarte bun în acest sens este vinul roşu, care, consumat cu moderaţie, este un foarte bun anticancerigen, protector cardiovascular şi reproductiv, antidemenţial, dar care, printr-un consum exagerat (mai mult de 500 ml pe zi), duce la suferinţe îndelungate ca malnutriţie, afectare cardiovasculară, impotenţă, cancere şi ciroză hepatică, neuropatii, demenţă şi epilepsie alcoolică. Sfântul Apostol Pavel îi recomandă Sfântului Timotei, pentru afecţiuni similare: "Bea puţin vin pentru desele tale neputinţe!". Biserica recomandă şi posturi care, pe lângă teologia profundă ce o exprimă, sunt perioade de revitalizare şi detoxifiere a organismului. Astfel, Postul Paştelui permite refacerea organismului după lunile de iarnă cu vitamine şi minerale obţinute din plantele proaspete şi pline de viaţă. Se vor evita astfel afecţiuni ca astenia de primăvară şi virozele sezonului. Prin activitatea fizică pe care o presupun metaniile zilnice se susţine un stil de viaţă sănătos, cu scăderea riscului de boli cardiovasculare, accidente cerebrale, diabet, fracturi de coloană sau şold, depresie şi chiar cancere. Nu în ultimul rând, comportamentul sexual echilibrat al creştinului face ca el să fie protejat cu privire la posibilitatea apariţiei bolilor cu transmitere sexuală implicate în geneza unor cancere. Omul păcătos se comportă precum cancerul Cancerul este imaginea păcatului. El nu are o esenţă prin sine, ci pleacă de la o realitate dată. El intervine în mecanismele naturale ale vieţii pentru a o distruge. Aparent o celulă nemuritoare ce se divide la infinit, cancerul produce distrugerea organismului prin consumarea resurselor şi invadarea şi distrugerea ţesuturilor normale. În mod similar, păcatul se mulează pe componente reale ale vieţii pe care le perverteşte prin exces. Omul păcătos tinde să se afirme singur, să se considere centrul, să acapareze totul doar pentru el. Pentru aceasta nu contează că alţii suferă sau chiar mor. Singurul lucru important este ca lui să-i meargă bine. Păcătosul este egoist şi lacom, tinzând să-şi extindă influenţa peste tot, precum cleştii unui rac (cancer în engleză). Lui nu-i pasă că acţiunile sale fac rău întregului organism social, care însă ar fi ameninţat de dispariţie dacă păcătosul nu ar muri. Creştinul adevărat aspiră la o umplere şi o cuprindere a totului, o creştere din slavă în slavă, dar nu prin egoism şi însingurare, ci prin iubire şi comuniune. Astfel, dorinţa este aceeaşi în fiecare om, însă modul în care ea se împlineşte este total diferit. Cel bun tinde să stăpânească şi să fie totul doar dacă şi celălalt este şi deţine totul. El nu exclude, ci include.