Cântăreţul bisericesc Ştefan Hlubă din Huşi, în temniţa comunistă
S-a născut la 13 mai 1920 într-o familie de oameni simpli din Huşi. A urmat Şcoala de cântăreţi bisericeşti din Huşi (1940). Între 1946 şi ianuarie 1948 a fost cântăreţ bisericesc la Parohia Vutcani II din judeţul Vaslui. În 1948 s-a transferat la Huşi, lucrând pe postul de secretar la Protoieria din Huşi. În decembrie 1954 este numit pe postul de cântăreţ bisericesc la Biserica „Sfântul Gheorghe” din Huşi.
Cultivă relaţii cu mulţi preoţi, dar mai ales cu ieromonahul Varlaam Lică de la Mănăstirea „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Huşi (fosta catedrală eparhială). Părintele Lică trecuse deja printr-o detenţie la Piteşti şi Târgu Ocna, din acest motiv fiind urmărit permanent de Securitate.
La 7 martie 1959, Ştefan Hlubă este arestat alături de alte 10 persoane, printre care şi părintele Lică. Hlubă era învinuit că, prin relaţiile pe care le avea, mai ales cu persoane cunoscute în evidenţele Securităţii cu antecedente politice interbelice şi penale, ar fi conspirat împotriva regimului „democrat-popular”. În viziunea anchetatorilor, Hlubă ar fi activat într-un grup care se reunea periodic în locuinţa unui fost militant legionar, Constantin Ludenberg. În 1955, Ludenberg îşi deschisese un atelier de cizmărie în Huşi, clienţi fiindu-i persoanele arestate mai apoi de Securitate. Faptele săvârşite de Ştefan Hlubă sunt redate în ordonanţa de învinuire, evident în limbajul epocii şi în consonanţă cu viziunea partidului-stat: „Începând din anul 1955, în repetate rânduri, la locuinţa lui Ludenberg Constantin, a purtat discuţii duşmănoase la adresa regimului RPR, a ponegrit realizările obţinute de ţara noastră pe drumul construcţiei socialiste, a ponegrit ideea inevitabilităţii unui nou război mondial din care a arătat că învingători vor ieşi americanii, care vor distruge lagărul socialist, iar la conducerea acestor ţări vor fi reinstaurate vechile regimuri burghezo-moşiereşti; a calomniat pe conducătorii partidului şi guvernului RPR, a comentat duşmănos ştirile apărute în presă şi audiate la radio, pe care le-a calificat «minciuni»; s-a manifestat duşmănos împotriva socializării agriculturii”. Hlubă nu a recunoscut nimic din aceste acuzaţii, chiar dacă împotriva sa s-au consemnat numeroase declaraţii ale martorilor. Prin Sentinţa nr. 390 din 29 iunie 1959 a Tribunalului Militar Iaşi, Ştefan Hlubă a fost condamnat la 20 de ani muncă silnică, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. Ulterior, prin Decizia nr. 2274 din 29 august 1959 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militare Bucureşti, sentinţa i-a fost casată, iar prin schimbarea încadrării juridice i s-a stabilit o condamnare de 7 ani închisoare corecţională. A trecut prin penitenciarele din Iaşi (1959), Gherla (decembrie 1962) şi Jilava (august 1963 şi 1964), dar şi prin lagărele de muncă forţată de la Salcia (octombrie 1959, aprilie şi octombrie 1960), Periprava (decembrie 1959 şi mai 1962) şi Giurgeni (aprilie 1962 şi mai 1963). A fost eliberat la 13 aprilie 1964 din Penitenciarul Jilava.