Carcera şi pompierii

Pentru prima jumătate a secolului trecut, substantivul carceră, neologism romanic, avea la noi un conţinut mai bogat, numind şi o încăpere, de forma şi chiar de dimensiunile unui dulap, aflată în cazărmi şi în şcoli (!), unde erau închişi militarii şi elevii pedepsiţi. Dimensiunea ne trimite la sensul formei latineşti de plural carceres (de la carcer „închisoare“), ce desemna boxele, strâmte, din care porneau carele de curse de pe hippodromos.

Astăzi, carceră este utilizat curent mai ales cu sensul de „încăpere dintr-un penitenciar folosită pentru închiderea unui deţinut sub un regim aspru“ (eventual „la secret“). În schimb, familia cuvântului s-a îmbogăţit într-o direcţie măcar aparent neaşteptată. După franceză şi/sau italiană se explică (a) încarcera, verb frecvent întâlnit, din păcate, în mass-media; iată numai două exemple: „Un bărbat în vârstă de 80 de ani din satul bistriţean Livezile a fost arestat şi încarcerat pentru că nu a respectat un număr de 13 sentinţe judecătoreşti legate de o proprietate pentru care s-a judecat cu un localnic timp de aproape un deceniu“; „Un deţinut învoit de Paşte, care fusese încarcerat după cinci ani de urmărire, nu s-a mai întors la penitenciar“. Tot atât de frecvent apare însă, la acelaşi nivel al comunicării, verbul (a) descarcera care, din punct de vedere formal, ar trebui să însemne „a scoate din închisoare“ (acesta este, de exemplu, sensul termenului italian discarcerare, cu varianta scarcerare). Numai că, la noi, verbul în discuţie are un cu totul alt sens, cel pe care îl recunoaştem uşor în enunţuri de tipul celor ce urmează: „am intervenit pentru a descarcera două persoane grav rănite din Dacie, care au fost deja transportate la spital“; „o autospecială a pompierilor, chemată, iniţial, pentru a descarcera un rănit dintre fiare“; „şofer descarcerat dintr-un Mercedes“ etc. Întrucât eventualitatea influenţei limbii italiene este exclusă, am presupus că la mijloc ar putea fi creativitatea recentă a limbii române, de vreme ce, pentru termenul respectiv, care a fost înregistrat abia în ultimul timp în unele dicţionare al limbii române (cu explicaţii etimologice eronate), nu a fost găsit, după lexicoane ale acestei limbi, un corespondent în franceză. Dar speranţele-mi de exclusivitate naţională (!) mi-au fost ofilite de folosirea internetului: într-un mesaj în limba franceză am găsit modelul verbului românesc, ba, mai mult, asociat chiar cu prezenţa pompierilor. În text este vorba de un accident: o persoană, în cădere de la fereastră, a rămas blocată în uscătoria de rufe din balconul de la un etaj inferior, astfel că cei ce erau de faţă au fost obligaţi să apeleze la pompieri pentru a-l… descarcera (cităm din textul original: „de faire appel aux pompiers pour le decarcérer...“). Aşadar, uzul tehnic (reflectat de jargonul poliţiei) şi vorbirea curentă se află mereu înaintea dicţionarelor; (a) descarcera, în contextele citate mai sus, are, de fapt, sensul de „a scoate de la strâmtoare (una sinistră), dintr-un blocaj“. Dar, cu timpul, şi în dicţionare vor fi înregistrate posibile variaţii stilistice; într-o reţetă pentru „chifteluţe din peşte“ de pe internet am descoperit utilizarea verbului, în registru ludic, pentru a descrie, şarjând (în maniera Calistrat Hogaş), acţiunea de a desface o ştiucă: „am realizat repede că e ceva în neregulă când, după încercări succesive de a descarcera vertebratul acvatic…“; persoana în cauză pretinde că, după ce a folosit dalta şi ciocanul, era pe punctul de a chema, fireşte, pompierii!