Căsătoria implică restricții, dar nu discriminează

Căsătoria nu e un drept, ci un contract; pentru drepturi nu semnezi la primărie atunci când te duci la cununia civilă. Dreptul la viață sau libertatea nu sunt drepturi contractuale, ci naturale. Nu poate fi invocat „dreptul” la asistență socială, la locuință, la un loc de muncă: acestea sunt posibilități, nu drepturi, cum cred socialiștii. Prin Referendumul din 7 octombrie care fixează definiția căsătoriei în Constituția României nu se limitează și nu se îngrădește nici un drept existent. Nu se schimbă nimic și vrem să ne asigurăm că și pe viitor va fi foarte greu să se schimbe ceva fără un larg consens și o nouă consultare populară.

De ce DA pentru referendum

Dacă un bărbat și o femeie se căsătoresc, nu-i întreabă nimeni despre preferințele lor sexuale, ca să-i discrimineze în funcție de ele. Dacă un bărbat nu vrea să se unească cu o femeie, căsătoria nu îl privește: poate trăi cu cine vrea el sau singur. Dacă e major și are discernământ, se poate căsători cu orice femeie majoră, cu discernământ, cu care nu e rudă de sânge și care este de acord.

În altă ordine de idei, Codul civil (art. 263) spune că în familie prevalează „interesul superior al copilului”. Dacă s-ar legifera căsătorii între persoane de același sex, ar deveni cu adevărat o discriminare să împiedici astfel de cupluri să aibă toate drepturile, inclusiv adopția de copii. Or, un număr important de cetățeni ai acestei țări (3.000.000 în primă instanță) consideră că este în interesul superior al copilului să crească într-o familie cu o mamă și un tată; când se aprobă o adopție, se încearcă găsirea unei familii care să replice norma naturală tată-mamă. În consecință, nu poate fi invocată sofistic absența unuia dintre părinții naturali, care e un accident, sau relele tratamente aplicate minorilor, care sunt pedepsite penal și care sunt altă discuție.

Rolul căsătoriei civile nu e să consfințească iubirea dintre doi adulți, ci mai ales să ofere condiții optime noii vieți, care nu se poate naște natural decât dintr-o femeie și un bărbat. De aceea, contractul civil protejat de stat și numit „căsătorie” îi privește doar pe aceștia și doar în număr de doi. Definiția căsătoriei comportă restricții specifice în civilizația noastră și în legislația națională (numărul partenerilor, gradul de rudenie, vârsta, sexul, discernământul), dar odată acceptate aceste restricții, care țin de însuși actul definirii, nu există discriminări de rasă, religie, avere, opinie politică, națio­nalitate, preferințe sexuale etc.

Dacă singurul criteriu ar fi dragostea și legislatorul nu s-ar gândi la posibila naștere de copii, de ce ar interzice căsătoria între rude apropiate (frați sau verișori primari, să zicem)? De asemenea, dacă interzicerea „căsătoriei” între parteneri de același sex e discriminatoare, iar unicul criteriu e voința unor adulți, de ce nu e discriminatoare și limitarea partenerilor la doi; nu pot să se iubească un bărbat și două femei? Unde ne oprim?

(Conf. dr. Adrian Papahagi, Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj)

Un demers necesar

Deși unii au făcut eforturi supraome­nești pentru a împiedica referendumul pentru modificarea Constituției din inițiativă cetățenească privind definirea căsătoriei, el se va desfășura pe 7 octombrie. Din dezbaterile pe care le-am văzut până în prezent, câteva teme false sunt aduse în discuție. Se vehiculează pe diverse canale media că cetățenii nu au cunoștințe de specialitate și că decât să greșească la vot, mai bine să nu se prezinte. Deja am văzut că încep discuții savante cu privire la orientarea sexuală, identitatea sexuală, la modul în care ele sunt definite. Se spune că doar spe­cialiștii trebuie să se pronunțe în acest domeniu. Într-adevăr sexualizarea la om este complexă și există mai multe etape. Există: sex genetic, sex gonadic, sex embrionar, sex psihologic, sex social etc. Dar atât orientarea sexuală, cât și identitatea de gen nu au nici o legătură cu obiectul referendumului. Iniția­torii referendumului își doresc să se specifice în Constituție: căsătoria este între un bărbat și o femeie. Cu alte cuvinte, se face referire directă la sexul civil, sex care este consemnat în actele de stare civilă. Dacă există tulburări de sexualizare sau de identitate de gen, acestea pot fi corectate pe cale juridică în actele de stare civilă. Deci discuția rămâne fără obiect și nu este altceva decât o încercare de deturnare a sensului referendumului.

O altă falsă aserțiune spune că o astfel de definiție este contrară spiritului modern și mai ales legislației europene. Ori pe această problemă Curtea Europeană de Justiție și Curtea Constituțională a României s-au pronunțat. Statele au libertatea de a defini căsătoria fără nici un fel de ingerințe. Alții clamează faptul că deoarece această definiție există deja în legile românești, nu este necesar să cheltuim atâția bani (care ar putea fi folosiți în Sănătate, Educație etc.) pentru un referendum. Populism în cea mai autentică formă. Lucrurile nu stau chiar așa. Este adevărat că uniunea între un bărbat și o femeie este consemnată în legi, dar există posibilitatea fie ca o majoritate parlamentară (influențată de un lobby puternic) să modifice legile, fie în absența mențiunii din Constituție legile să fie atacate la Curtea Constituțională. Cu alte cuvinte, acest referendum dă stabilitate în constituționalitatea legilor. Cei care aduc argumentul economic trebuie să știe că democrația costă și că în probleme importante cei care trebuie să se pronunțe sunt cetățenii, nu reprezentanții lor. Un alt raționament greșit subliniază că această modificare a Constituției este împotriva minorităților sexuale. Cei care spun acest lucru nu înțeleg diferența dintre căsătorie și orientarea sexuală. Căsătoria este o instituție, care nu se definește numai prin orientarea sexuală a partenerilor. Căsătoria are valențe sociale, economice, culturale, religioase. Căsătoria nu se reduce la relațiile sexuale. Relațiile sexuale și implicit orientarea sexuală țin de viața privată a fiecăruia și ele nu sunt îngrădite prin această modificare a Constituției. Există și relații heterosexuale (nu numai homosexuale), care nu sunt legalizate în cadrul instituției căsătoriei și nimeni nu le poate interzice. Societatea este cea care stabilește conținutul noțiunii de căsătorie și ea intervine în relațiile sexuale și orientarea sexuală doar prin norme morale, nu și legale.

În concluzie, referendumul pentru modificarea Constituției este necesar, iar absenteismul nu reprezintă decât o abdicare de la îndatoririle civice. Indiferent cum vor vota, cetățenii trebuie să se prezinte la vot, iar îndemnul la boicot nu reprezintă decât abandonul de la rolul pe care oamenii trebuie să îl aibă în viața publică.

(Prof. dr. Vasile Astărăstoae, fost rector al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași)

„Am nevoie de un mediu social sănătos pentru copilul meu!”

Mă duc să votez la referendum pentru că sunt părinte și îmi dau seama cât de important este mediul în care trăiește copilul meu. Dezvoltarea armonioasă a unui copil se face în parteneriat cu părinții, cu școala, comunitatea și mediul social în care el trăiește. Complementaritatea genurilor masculin-feminin, bazată pe datele biologice, nu poate fi compensată de nimic. Copilul are nevoie de ambele repere de gen în viața lui ca să se poată dezvolta, iar aceasta o văd toți părinții. Copilul manifestă aceste nevoi. Am văzut copii monoparentali care încercau să o căsătorească pe mama lor cu cineva, pentru că își doreau foarte mult un tată în viața lor, cu toate că ei nu avuseseră niciodată tată și nu știau ce înseamnă aceasta. Dar îi simțeau instinctiv absența. Tatăl dă încredere în sine, creează sentimentul de protecție, de stabilitate.

Copiii au nevoie să crească într-o familie în care există deopotrivă un model masculin și unul feminin – ambele reale, armonioase și funcționale, nu disfuncțio­nale, desigur. Copiii își consolidează identitatea de gen între anumite perioade de vârstă și într-o relație cu o mamă și cu un tată care sunt ambii prezenți și implicați.

Îmi veți spune că familia așa cum o știam nu mai există. Că majoritatea familiilor de azi sunt incomplete sau disfuncționale. Vă voi răspunde că nu este, totuși, nevoie să ne mai pierdem și reperele. Oricât de armonioasă ar fi o familie, dacă societatea și școala nu promovează ceea ce se trăiește în familia respectivă, șansele copilului de a continua să evolueze armonios sunt foarte mici.

Mulți oameni, traumatizați după eșecurile din viața de familie, declară că nu susțin familia „tradițională”, pentru că ea nu ar mai exista. De fapt, e denumită greșit. Ar trebui să o numim familie naturală. Pentru că procreăm în binaritatea masculin-feminin, nu alt fel. Cei care nu susțin familia „tradițională”, o fac pentru că nu se mai regăsesc în ea. Dar votul de pe 7 octombrie nu este despre aceasta. Este despre o normalitate biologică. Eu aș invita la vot tocmai părinții și mai ales pe cei din familiile monoparentale, care zilnic își dau seama cât de importantă este absența celuilalt părinte din viața copilului. După trauma despărțirii de celălalt părinte, suferită alături de copilul tău, ar trebui cu atât mai mult să susții promovarea acestui standard în societate.

Imaginează-ți că, într-o zi, copilul tău te poate întreba: „Eu ce sunt, băiat sau fată? Doamna de la școală mi-a spus că pot fi ce vreau eu”. Ce-i răspunzi?

Eu merg la vot ca să iau atitudine și să creez un mediu social armonios pentru copilul meu. Spun „Da” atât pentru familia naturală, cât și unui mediu sănătos pentru copilul meu.

Genul nu e optativ! Copilul alege instinctiv conform trăsăturilor de gen, iar acestea corespund biologiei și biochimiei sale.

(Psih. dr. Andreea Olteanu, specialist în dezvoltarea copilului)