Caşin, lăcaşul cu renume de mănăstire

Biserica Parohiei Parcul Domeniilor-Caşin din Bucureşti se află astăzi în haine de sărbătoare cu prilejul sărbătoririi hramului "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil". Toată lumea o ştie însă drept Mănăstirea Caşin. Acest lăcaş de cult, care îmbină stilul brâncovenesc cu cel bizantin, prin binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, este din anul 2007 paraclis patriarhal.

Renumele de Mănăstirea Caşin şi-l datorează unei străzi adiacente bisericii parohiale care a purtat numele localităţii Mănăstirea Caşin din judeţul Bacău, unde s-au purtat lupte în Primul Război Mondial din 1914-1916.

După Primul Război Mondial, s-a înfiinţat un nou cartier în partea de nord a Bucureştiului, numit Parcul Domeniilor, prin împărţirea terenului moşiei Herăstrău, care se afla în afara oraşului. Aici, noii locuitori, care făceau parte din personalul Institutului Agronomic, au simţit nevoia construirii unui lăcaş de cult. "Această iniţiativă s-a concretizat, în primul rând, prin formarea consiliului parohial, format din personalităţi ale vremii, profesori din Institutul Agronomic în frunte cu Gheorghe Ionescu-Siseşti, scriitorul Vasile Militaru, arhitectul Ion Bălănescu şi alţii, iar, în al doilea rând, prin începerea lucrărilor de construcţie în anul 1935, odată cu lucrările de restaurare de la Arcul de Triumf. Terenul pentru construcţia viitoarei biserici parohiale a fost obţinut prin donaţie de la Primăria Capitalei. Piatra de temelie a fost pusă în 23 august 1935 de către părintele paroh Dumitru I. Manta, care este ctitorul bisericii şi care a depus cea mai mare osteneală, deoarece la stăruinţa lui fondurile s-au obţinut prin donaţii importante de la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor şi prin subscrieri lunare ale unor familii şi instituţii", a spus părintele Costache Stănuleţ, slujitor la Biserica Parcul Domeniilor-Caşin.

Pentru proiectarea noului lăcaş de cult a fost organizat un concurs de arhitectură, pe care l-a câştigat Dumitru Ionescu-Berechet, arhitectul-şef al Patriarhiei Române, iar executarea lucrărilor a fost atribuită Societăţii Naţionale de Construcţii "Ing. Liviu Ciulei, prof. Aurel Beliş şi Toader Mihail", pe care le-au finalizat la 15 noiembrie 1938, când s-a săvârşit şi slujba de sfinţire a bisericii.

"Din cauza evenimentelor socio-economice şi politice din acea perioadă, precum şi începerea celui de-al Doilea Război Mondial, lucrările de amenajare exterioară şi interioară au fost îngreunate şi, apoi, întrerupte. Aceste lucrări au fost reluate între anii 1946-1956. Catapeteasma de marmură şi alabastru a fost realizată între 1952-1956, după proiectul arhitectului Dumitru Ionescu-Berechet, de artiştii Ion Dumitriu-Bârlad, Constantin Baranschi şi Mihai Wagner. Între anii 1956-1960, autorităţile comuniste au dispus închiderea bisericii, iar arhiva ei a fost confiscată. Preotul paroh Dumitru Manta a fost trimis în închisoare pentru motive fictive găsite de către regim", a mai povestit părintele Stănuleţ.

"Nu cereţi voi, cât aş dori eu să dau"

În 1960, biserica a fost redeschisă prin strădaniile parohului Alexandru Ionescu, vicar administrativ eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, iar între 1962-1977 s-au realizat lambriurile de marmură, cafasul şi icoanele din mozaic de pe catapeteasmă şi cele murale, realizate de prof. Iosif Vass şi prof. Gheorghe Răducanu. "La înfrumuseţarea lăcaşului de cult a contribuit foarte mult şi patriarhul Justinian Marina, care scria într-una dintre adresele sale către biserică: "Nu cereţi voi, cât aş dori eu să dau acestei biserici"". De aceea, pe coloanele de marmură din altar se află litera "J".

Atât patriarhul Justinian Marina, cât şi, mai târziu, patriarhul Teoctist Arăpaşul au dorit ca toată biserica să fie îmbrăcată în mozaic de Murano, dar lucrările au stagnat din cauza lipsei fondurilor. S-au realizat de-a lungul timpului mai multe proiecte, dar sumele erau prea mari pentru a putea fi susţinute numai prin donaţiile credincioşilor.

Biserica cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil era să fie demolată împreună cu alte biserici situate pe Calea Victoriei în anul 1987. "În acel moment preoţii erau foarte supăraţi. Au încercat tot felul de demersuri, însă toate erau sortite eşecului. Preoţilor şi credincioşilor le-au mai rămas numai rugăciunea şi nădejdea în Bunul Dumnezeu, iar datorită rugăciunilor lor această biserică a rămas neatinsă. Degeaba omul plănuieşte, căci Dumnezeu este Cel care hotărăşte", a mărturisit părintele Costache Stănuleţ, care a ajuns slujitor la această biserică în anul 1989.

Biserica Parcul Domeniilor-Caşin îmbină stilul brâncovenesc, având coloane la intrare, cu cel bizantin, vizibil în mozaicurile şi planul de cruce greacă centrată, arhitectura înaltă şi spaţioasă. Are un plan de bază triconc de mari dimensiuni, 42 x 29 metri, iar înălţimea turlei, de 50 de metri. Alte patru turle mai mici, octogonale, tratate similar, sunt înălţate în jurul turlei centrale. Uşile de intrare au basoreliefuri turnate în bronz reprezentând pe "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" şi pe "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil".

Comuniunea preoţilor cheamă credincioşii la Biserică

În prezent, s-au încheiat lucrările de renovare exterioară, adică acoperirea bisericii cu tablă de cupru, refacerea faţadelor, şi interioară prin instalarea circuitelor electrice şi punerea la punct a sistemului de iluminat. "Datorită părintelui paroh Gabriel Cazacu, care este un om destoinic, s-a reuşit acoperirea bisericii cu sprijinul a doi sponsori, în luna aprilie a acestui an."

Deşi nu este o parohie mare, biserica se umple de credincioşi. "Parohia noastră nu este foarte răspândită, dar la slujbele religioase biserica este mereu plină. Aproximativ 75% din credincioşi nu sunt din parohia noastră, ci din alte parohii bucureştene sau de lângă Bucureşti, precum Otopeni, Băneasa. Mulţi sunt din Drumul Taberei, deoarece înainte acolo nu existau prea multe biserici, iar dacă aici s-au botezat şi cununat, continuă tradiţia de a veni la slujbele religioase de aici."

De asemenea, credincioşii participă într-un număr mare şi datorită bunei colaborări dintre părintele paroh Gabriel Cazacu şi părinţii coslujitori: Daniel Flonta, Costache Stănuleţ, Dumitru Colotelo şi diaconul Florentin Marian Dorobanţu. "Slujim împreună, ne împărtăşim împreună şi plecăm fiecare cu bucurie. Simţi când slujeşti că există o stare de comuniune, iar la această stare de apropiere contribuie foarte mult şi corul format din profesionişti, care ne înfrumuseţează slujbele timp de 15 ani", mărturiseşte părintele Costache Stănuleţ.

Părinţii slujitori, pe lângă grija păstoririi credincioşilor, se mai ocupă şi de integrarea socială a copiilor şi a tinerilor fără adăpost şi prevenirea şi înlăturarea cauzelor care generează acest fenomen al copiilor străzii. În acest sens, părintele paroh Gabriel Cazacu a înfiinţat în anul 1996 Fundaţia "Sfânta Macrina", o organizaţie non-guvernamentală. Numele a fost inspirat de sora Sfântului Vasile cel Mare, Sfânta Macrina, care şi-a dedicat viaţa ajutorării sărmanilor: copii, bătrâni, văduve, oameni în dificultate.

Începând cu anul 2007, biserica Parohiei Parcul Domeniilor a fost ridicată, prin binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la rangul de paraclis patriarhal.

Preoţilor şi credincioşilor le-au mai rămas numai rugăciunea şi nădejdea în Bunul Dumnezeu, iar datorită rugăciunilor lor această biserică a rămas neatinsă."

pr. Costache Stănuleţ