Căsnicia fericită păstrează sănătatea inimii

Departe de a fi o simplă convenţie socială sau un mijloc de perpetuare a neamului, căsătoria este un mod natural de apropiere între bărbat şi femeie, cu beneficii pentru amândoi. Dacă beneficiile emoţionale pot fi deduse uşor în cadrul unei familii fericite, un studiu recent arată că acordarea "inimii" în cadrul mariajului este un mijloc excelent de a rămâne în viaţă.

Studiul efectuat de Universitatea din Rochester, New York, SUA, şi publicat în revista "Psihologia sănătăţii" a observat că oamenii cu căsnicii fericite care au fost supuşi unei intervenţii chirurgicale de bypass coronarian au o probabilitate de trei ori mai mare de a fi în viaţă 15 ani mai târziu, spre deosebire de persoane similare care însă nu sunt căsătorite. "Există ceva într-o relaţie bună care îi ajută pe oameni să rămână în viaţă", spune Kathleen King, profesor emerit de la Şcoala de Nursing din cadrul Universităţii din Rochester şi autorul principal al acestui studiu. Mai mult, se consideră că efectele unui status marital fericit are la fel de multă importanţă pentru supravieţuirea după o operaţie de bypass ca şi tradiţionalii factori de risc precum fumatul, obezitatea sau hipertensiunea arterială. Totuşi, există anumite diferenţe între bărbaţi şi femei manifestate de avantajul căsătoriei. Pentru bărbaţi, căsătoria în general este legată de rate de supravieţuire mai mari şi rata de supravieţuire creşte proporţional cu gradul de satisfacţie din cadrul căsătoriei. Pentru femei, calitatea relaţiei este şi mai importantă. În timp ce căsnicii nefericite nu oferă practic nici un avantaj în privinţa supravieţuirii pentru femei, căsătoriile fericite cresc rata de supravieţuire la femei de până la patru ori. Coautorul studiului, Harry Reis, profesor de psihologie la Universitatea din Rochester, explică faptul că "nevestele au nevoie să se simtă mulţumite în relaţiile lor pentru a obţine un beneficiu în privinţa sănătăţii. Dar în aceste condiţii, răsplata pentru fericirea maritală este mult mai mare pentru femei decât pentru bărbaţi". Oricum, o căsnicie fericită are avantaje atât pentru bărbat, cât şi pentru femeie. Căsătoriţii trăiesc mai mult Profesorul King spune că "operaţiile de bypass coronarian au fost văzute odată ca un leac miraculos pentru unele boli de inimă. Dar acum ştim că, pentru majoritatea pacienţilor, grefele sunt doar un "petic" temporar, fiind chiar mai susceptibile la ocluzie şi la boli decât arterele native. În aceste condiţii, este important să se observe condiţiile care permit unor pacienţi să ignore statisticile". Acest studiu subliniază importanţa relaţiilor atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. Soţiile oferă ajutor cel mai probabil prin încurajarea unui comportament sănătos, cum ar fi renunţarea la fumat sau creşterea exerciţiilor fizice, elemente critice pentru supravieţuirea pe termen lung după o boală de inimă. De asemenea, se sugerează faptul că o căsătorie fericită oferă pacienţilor motivaţie pentru a se îngriji de sine şi un motiv puternic pentru a rămâne în viaţă şi a se bucura de relaţia cu partenerul. Studii precedente arată faptul că persoanele care au un nivel scăzut de ostilitate în cadrul căsătoriei au şi un nivel mai scăzut de inflamaţie care este în legătură cu bolile de inimă. Acest lucru poate explica de ce oamenii beneficiază pe plan medical de o căsătorie fericită. Maturizarea completă a persoanei Un studiu realizat de sociologul Joshua Goldstein de la Institutul Max Planck şi citat de LiveScience spune că tinerii din ziua de azi se maturizează mai devreme, dar doar din punct de vedere sexual. "Fazele sociale se distanţează de cele biologice", spune Joshua Goldstein. Prin disocierea plăcerii trupeşti de responsabilitatea iubirii persoanei, unii îşi folosesc trupurile proprii sau relaţiile cu ceilalţi doar pentru satisfacerea unor dorinţe egoiste sau plăceri senzuale. Celălalt îşi pierde profunzimea, capacitatea de a împlini dorinţa ontologică a omului. Sedus de aparenţa unui sentiment real, omul cade în plasele unei iubiri simulate. Deşi este ataşat fizic de cineva, el se simte tot mai însingurat, mai neînţeles, mai distanţat. Tot ceea ce e sentiment e abstractizat, devine dorinţă puerilă, incompatibilă cu realitatea care însingurează, care dezintegrează. Doar prin căsătorie, omul se poate maturiza ca persoană completă, trup şi suflet. În cadrul acestei taine, unirea fizică dintre bărbat şi femeie nu vine decât pentru a întări unitatea voinţei lor, cizelată în clipele de aşteptare anterioare nunţii, în dorinţa de apropiere reală care se câştigă printr-un caracter tare, rezistent la ispitele derizoriului, ale micilor plăceri deşarte. O iubire reală naşte adevărata plăcere Căsătoria nu este doar o instituţie, ci ea este mai degrabă o stare naturală a omului. Ea este un pas decisiv pentru maturizarea persoanei. Tânărul sau tânăra îşi părăseşte părinţii, se desparte de ceea ce a numit până acum casă pentru a se uni cu soţia sa sau soţul său, formând o nouă familie, o unitate de iubire care se consumă în două fiinţe diferite, dar complementare. Cei doi nu se unesc doar pentru secunde de plăcere carnală. Prin jurămintele pe care le fac înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, a rudelor, prietenilor şi a comunităţii în general, tinerii se angajează, îşi asumă responsabilitatea unei vieţi de dăruire, de sacrificiu iubitor pentru persoana iubită. Iubirea nu înseamnă neapărat plăcere, ci ea se îmbină cu amărăciunea de renunţare la sinele egoist, de ignorare a propriilor dorinţe şi de împlinire a binelui comun. Nu există plăcere fără suferinţă, dar plăcerea adevărată se obţine doar prin renunţarea la binele egoist. Inima pe care iubitul o oferă iubitei sale şi reciproc îi uneşte şi îi întăreşte pe cei doi. Cei doi îşi pun sufletul unul pentru altul, pentru mântuirea celuilalt, pentru ca în final amândoi să se mântuiască, împlinind porunca iubirii Mântuitorului (cf. In. 15,13). Ei au inimile atât de mari şi mâinile atât de lungi, încât este mai uşor să se hrănească unul pe celălalt, e mai util să ţină unul la altul. Cel care trăieşte singur sau se foloseşte de celălalt doar pentru împlinirea anumitor nevoi nu va putea înţelege niciodată iubirea, nu-L va putea cunoaşte pe Dumnezeu. Doar printr-o viaţă de dăruire altruistă se poate înţelege viaţa, se poate crea o nouă viaţă. Cu unele excepţii, viaţa ce se naşte în sânul familiei este mărturie a iubirii dintre soţi care nu se diminuează şi nici nu se împarte, ci se maturizează şi se responsabilizează, se împlineşte şi devine fructuoasă. Căsătoria "duhovnicească" În cadrul căsătoriei trebuie păstrat echilibrul între viaţa duhovnicească şi plăcerea trupească. Deşi există riscul de a deveni prea trupeşti, nu este bine nici atunci când tinerii tind să spiritualizeze totul. Părintele Simeon Kraiopoulos vorbeşte despre această greşeală: "Căsătoria trebuie să fie şi dragoste care nu se sprijină doar pe imboldul trupului sau pe atracţia sufletului, ci se sprijină şi pe Duhul Sfânt… Vai de tânărul sau tânăra care se va hotărî să se căsătorească şi să experieze căsnicia doar ca oameni duhovniceşti, adică doar după duh, doar ca iubire! Vai de ei! O asemenea nuntă va fi un eşec". Cei căsătoriţi trebuie să cultive virtutea dragostei cât pot mai mult, în toate planurile ei, pentru a rămâne uniţi pentru totdeauna, împreună cu Preadulcele Iisus.