Catedrala din Chişinău

După ocuparea provinciei dintre Nistru şi Prut în 1812, autorităţile ţariste de ocupaţie au căutat să-şi impună proeminenţa culturală, atât prin măsuri administrative, cât mai ales prin modificări urbanistice. Oraşul Chişinău, capitala provinciei, a fost complet redesenat prin clădiri şi artere noi, cu această ocazie, în 1836, fiind ridicată o nouă catedrală.

A fost construită din piatră şi cărămidă, în stil clasicizant, cu frontoane şi coloane în toate punctele cardinale şi încununate cu o imensă cupolă alungită după specificul rusesc al sec. al XIX-lea. Biserica are trei altare, cel principal având hramul "Naşterii Domnului", apoi, cele laterale, după 1990 fiind ale "Sfântului Ştefan cel Mare" şi al "Adormirii Maicii Domnului". În timpul ocupaţiei sovietice din 1940-1941, catedrala a suferit devastarea şi numeroase stricăciuni, iar după eliberarea din 1941 a fost reparată şi resfinţită de autorităţile române.