Catedrala Națională a României în simfonia modernă a Ortodoxiei universale
Ideologii postmodernității califică edificarea de catedrale și lăcașuri de cult în veacul al XXI-lea drept atipică, considerând-o abatere de la direcția secularismului dominant. Cu toate acestea, în Europa și în alte continente ale lumii, popoare mai mici sau mai mari investesc mijloace financiare și fac eforturi creative nu doar pentru construcția de sedii de corporații, malluri, stadioane sau centre de divertisment. Deși evul catedralelor este considerat istorie, încă se mai ridică noi ctitorii bisericești care să mențină în spațiul public conștiința că viața nu se termină cu victoriile sau înfrângerile de aici. În fond, creștinismul a adus în lume noutatea permanentă pe care o dau fiecărei ființe umane apropierea de Dumnezeu și libertatea vieții într-o cultură a Crucii și Învierii.
Catedrala Națională din București, Catedrala Mântuirii Neamului, a devenit o realitate. Duminica de 26 octombrie 2025 consfințește legătura dintre timpul nostru și veșnicie prin slujba de târnosire, ca pecete a statorniciei întru iubire de Hristos și recunoștință față de jertfele străbunilor. Sfințirea Catedralei Naționale a României este un eveniment cu multiple semnificații spirituale, culturale și sociale. Un dar de recunoștință pentru Sfinții și Eroii noștri, o ctitorie care intră cu demnitate în simfonia catedralelor ortodoxe înălțate la cumpăna mileniilor al doilea și al treilea în mai multe capitale din Răsăritul european. Și, totodată, o „poartă a creștinătății” în capitala țării cu cei mai mulți cetățeni ortodocși din Uniunea Europeană.
În inima Bucureștilor se înalță acum ca o lumânare de Înviere Catedrala Mântuirii Neamului, ideal împlinit după mai bine de un veac, o sinteză monumentală a tuturor bisericilor și mănăstirilor zidite de înaintași în toate regiunile țării. Milioane de oameni sunt cuprinși astăzi în rugăciune de măreția actului sfințitor: Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și ierarhii din sobor, autoritățile civile naționale și locale care au susținut și susțin acest proiect, arhitecții, constructorii și pictorii care au lucrat cu dăruire, clerul și credincioșii jertfelnici care au contribuit cu mijloace financiare - de la marii binefăcători și donatori până la „cei doi bani ai văduvei”.
Ne amintim că în octombrie 2007, cu o lună înainte de punerea pietrei de temelie pentru noua Catedrală, a fost înființat Centrul de Presă Basilica al Patriarhiei Române. Activitatea cultural-misionară a celei mai reprezentative instituții media a Bisericii, desfășurată prin toate componentele ei în cei 18 ani care au trecut, a fost mereu îndreptată către evoluția acestui proiect național, bazilica Sfântului Apostol Andrei, cu reverberații în Ortodoxia universală și în ansamblul lumii creștine.
Cronica zidirii Catedralei Naționale din București se păstrează în pagini de ziar, arhive fotografice, filme documentare, emisiuni de televiziune, reportaje radiofonice, biblioteci digitale. Iar povestea Catedralei se scrie în fiecare zi, ca o carte deschisă de sufletele oamenilor către cer. Avem acum cea mai înaltă biserică ortodoxă din lume, cu clopotul mare de 25 de tone, cel mai extins iconostas și cea mai mare suprafață de pictură în mozaic... Dar cronica va cuprinde și bucuriile, încercările, experiențele oamenilor care au lucrat la Catedrală, ale rugătorilor și pelerinilor care vin către această Casă a Domnului.
Despre toate acestea dau mărturie textele și imaginile din acest număr special al Luminii de Duminică, la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, în Anul Centenar al Patriarhiei Române.